Tu vrei să mergi cu tancul prin Bucureşti?

Vine, vine primăvara…cu campania. Printre alţii, şi-a lansat candidatura pentru Primăria Capitalei şi Codrin Ştefănescu din partea PC. Campania oarecum ingenioasă, cel puţin pentru un politican român, m-a determinat sa scriu acest post in care încerc să analizez o parte din campania lui Codrin Ştefănescu.

“Tancul” cum îi place domnului Ştefănescu să se auto-intituleze, duce o campanie agresivă. Bună strategie, cred eu, având în vedere că este un cvasi-necunoscut pe scena politică şi pentru că, totuşi, candidează din partea PC. În concluzie, campania de tease a fost o strategie bună pentru că i-a adus vizibilitate. Iar vizibilitatea este primul lucru de care ai nevoie când vrei să candidezi la primărie. Să ştie lumea pe cine votează, nu??

Are un mesaj agresiv: “Bucureştiul este un oraş sub asediu. Politicienii sunt principalii vinovaţi. Sunt cei care au creat acest haos. Sunt cei care au adus corupţia în Capitală. Împotriva lor e nevoie de un anti-politician. De un tânăr care nu se teme. Care spune lucrurilor pe nume.

Sunt Folosite propoziţii scurte şi cuvinte simple. Aşadar e uşor de reţinut şi uşor de înţeles. Apoi, a găsit un vinovat- în cazul de faţă, toţi politicienii- şi îi acuză- de corupţie, de lipsă locuinţelor, de traficul infernal. Şi asta prinde la români. Promite că va schimba. Buuun. Dar toţi promit. Codrin se aliniază şi el trend-ului; adică refacem şosele, parcuri, luptăm cu corupţia. Vedeţi cum pe www.tancul.ro. Dar cum exact va face asta?! Nu mi-e clar încă.

Apoi, el se auto-defineşte ca un anti-politician. Şi totuşi candidează din partea unui partid politc. În care este înscris. Are şi activitate parlamentară. Aşadar, concluzia logică- e politician. Regulă de aur în comunicare. Nu nega ceva ce nu poate fi negat. În cazul lui, faptul că e politican.

Una dintre conferinţele de la Olimpiadel Comunicării a fost pe temă etichetelor politice. Dacă a fost un lucru asupra cărora toţii invitaţii au căzut de acord (probabil singurul) a fost faptul că etichetele ţi se dau în funcţie de ceea ce faci, nu ţi le pui singur. Codrin Ştefănescu încearcă să-şi aplice singur o etichetă (mă îndoiesc sincer că prietenii îi zic “Tancule!”), una pozitivă. Eu cred că nu se va lipi. O părere similară am găsit şi pe blogul lui Sorin Tudor.

P.S.–Azi am fost asaltată de susţinători ai domnului Ştefănescu.Asta pe o rază de 500 de metri. Dacă aş fi acceptat toate broşurile, cred că aş fi putut să-mi construiesc un mic castel din ele. Vreo 2 au alergat după mine pe trecerea de pietoni că să îmi mai dea o broşură. Campanie agresivă, campanie agresivă, dar…

Saituri de Relaţii Publice

Criteriile avute în vedere în clasificarea saiturilor sunt :

1.Accesibilitate (1-10 puncte)

2. Design (1-10puncte)

3. Relevanţa şi utilitatea informaţiilor (1-10puncte)

4. Actualitatea informaţiilor (1-10puncte)

5. Legături la alte saituri utile (1-10 puncte)

6. Interactivitate cu utilizatorul (1-10 puncte)

1. http://www.ipra.org/ - International Public Relation Association

Misiunea IPRA este să devină cea mai importantă organizaţie pentru experţii în relaţii publice din punct de vedere al relevanţei, influenţei şi resurselor. Designul saitului este plăcut, accesibil, în ciuda secţiunilor numeroase pe care le prezintă. Informaţiile oferite sunt foarte numeroase şi difersificate, acoperind proiectele şi programele derulate de organizaţii, dar şi alte resurse importante, inclusiv o librărie cu articole şi comunicate de referinţă, uşor de accesat, disponibilă tuturor celor ce accesează pagina web. Conţine şi o secţiune dedicată exclusiv membrilor, unde se regăsesc documente importante, destinate acestora. De asemenea, are o secţiune complexă destinată exclusiv legăturilor cu alte pagini web din domeniu, organizate pe ţări. Sunt posibile înscrieri online la diferite programe derulate de IPRA. Concluzia : sait bine structurat, informaţie bogată, complexă şi relevantă, recomandat experţilor în relaţii publice dar nu numai.

2. http://aboutpublicrelations.ne – All about Public Relations with Steven R. Van Hook

Ceea ce remarcăm de la prima accesare a saitului este o pagină de start încărcatăm cu articole, legături utile, celelalte secţiuni etc. Fără să aibă un design foarte atrăgător, încă de la început suntem avertizaţi că avem în faţă un site în care informaţia primează, în care interactivitatea este pusă pe planul doi. Secţiunile saitului par destul de bine organizate, mergând de la articole recente din PR sau domenii conexe, referinţe teoretice privitoare la domeniu, până la un ghid practic de relaţii publice şi numeroase legături cu alte pagini web de profil. Orice secţiune am deschide avem în faţă, pe lângă articolele proprii, numeroase legături la pagini web ce conţin informaţii relevante pentru secţinea/domeniul respectiv. În concluzie, avem în faţă un sait care ne poate fi util fie să luăm contact cu acest domeniu, fie să îl aprofundăm, sau să fim la curent cu ultimele noutăţi. Recomandat însă în special iniţiaţilor.

3. http://www.prweekus.com/ - PRWeek United States

Designul saitului aduce mai degrabă a publicaţie on-line. De fapt, ceea ce îl face remarcat este tocmai secţiunea de ştiri, care cuprinde nu doar informaţii ce vizează în mod direct domeniul de relaţii publice, ci şi numeroase informaţii de interes public. Informaţiile sunt „fierbinţi”, nu doar ca importanţă a subiectelor, ci şi ca actualitate. Un alt plus este interactivitatea saitului şi sistemul de legături utile, prezente în toate secţiunile şi foarte uşor de accesat. Ca public-ţintă, considerăm că se adresează celor care activează în domeniul relaţiilor publice din Statele Unite sau celor interesaţi să participe la evenimentul PR Week SUA. Ca minusuri punctăm designul un pic prea încărcat, specific dealtfel paginilor web americane, abundând în publicitate, dar şi informaţiilor un pic prea generale, care aduc, aşa cum spuneam anterior, cu gândul mai degrabă la o publicaţie gen cotidian.

4. http://www.praward.ro/ - Romanian PR Award

Saitul reprezintă un portal pentru concursul PR Award, o competiţie dedicată campaniilor de PR. Designul saitului este unul simplu, însă atrăgător. Secţiunile sunt organizate astfel încât să ofere accesibilitate: PR Award, PR Week, Resurse PR, Parteneri, Presa, Organizator, Credo. Dincolo de secţiunile dedicate evenimentului, la Resurse regăsim atât articole de actualitate din PR-ul românesc, dar şi articole teoretice, legate de istoricul domeniului, etica, etc. Remarcăm posibilitatea utilizatorului de a se înscrie la Newsletter, sau motorul de căutare în site uşor de folosit. Este uşor de găsit şi secţiunea linku-rilor, unde întâlnim legături la numeroase alte saituri de profil. În concluzie, este un site pentru toţi utilizatorii, facil, pune la dispoziţie resurse din domeniu pentru cei novici sau avizaţi.

5. http://www.prsa.org/ - Public Relations Society of America

Fără ca să iasă în evidenţă, designul saitului este static, însă relaxant, în culori „uşoare”. Saitul conţine o cantitate impresionantă de informaţie, dintre rubricile lui enumerăm: About us, Advocacy, Awards, Conferences, Diversity, Job Center, Leadership, Marketplace, etc. Pe pagina principală regăsim cele mai imortante ştiri ale perioadei din domeniul relaţiilor publice, dar şi alte domenii conexe. Inevitabil, datorită încercării de a fi cât mai cuprinzător, saitul suferă mult, în opinia mea, la nivel de accesibilitate. Remarcăm însă, în conţinutul saitului, prezentarea unor consideraţii teoretice introductive, datând din 1982 (Official statement), prezentarea misiunii organizaţiei, resurse legate de etică. Concluzia noastră este că acest site conţine informaţii utile, relevante în domeniu, dar designul şi accesibilitatea îl fac neatrăgător, „ascunzând” informaţiile de utilizatorii neiniţiaţi.

6. http://www.prfirms.org - Council of Public Relations Firms

Este o organizaţie fondată în 1998 de cele mai importante firme americane din domeniu. Scopul lor era să formeze prima asociaţie americană naţională care să reprezinte interesele firmelor de relaţii publice. Ceea ce remarcăm distinct la acest sait este motorul de căutare pentru firme, din toate domeniile, beneficiind de opţiuni de căutare avansată. Mai mult decât atât, regăsim o secţiune dedicată resurselor, cuprinzând publicaţii ale organizaţiei, studii de caz, exemple de bună practică sau programe de cercetare. Regăsim de asemenea o secţiune dedicată evenimentelor importante de PR din America, dar şi o zonă dedicată recrutării de angajaţi în domeniu. Designul este simplu şi accesibil, minusuri putem considera lipsa unor legături utile la alte pagini web de profil. În secţiunea dedicată membrilor regăsim documente oficiale utile, inaccesibile însă celorlalţi utilizatori.

7. http://www.public-relations.ro/ - Asociaţia Europeană a Studenţilor la Relaţii Publice şi Comunicare, Filiala România

Designul siteului este foarte simplu, ceea ce îl face însă accesibil. Rubrici : Ştiri, Prezentare generală, Structură şi Departamente, Parteneri, Activităţi, PRTea, Contact, About Prime Europe, Links. Saitul este structurat mai degrabă într-o prezenare a Asociaţiei, informaţiile din domeniul PR fiind puţine şi puţin relevante pentru domeniu, în opinia mea. Nu putem remarca nici actualitatea datelor, la secţiuni Ştiri regăsim informaţii folositoare mai degrabă pentru membrii asociaţiei. Acordăm însă un plus mare pentru secţiunea Baza de date – Links unde regăsim legături utile şi adrese de contact pentru organizaţii inclusiv din domeniul marketingului, al publicităţii, media, etc. Concluzia noastră este că saitul este util doar membrilor organizaţiei, sau celor care doresc să adere la organizaţiei, fără să fie important pentru secţiunea electronică a PR-ului românesc.

8. http://www.instituteforpr.org/ - Institute for Public Relations

Institute for Public Relations este o organizaţie nonprofit independentă, care face legătura între practicienii de relaţii publice şi mediul academic, sprijinind cercetarea şi educaţia în acest domeniu. Prima pagină ne atrage atenţia printr-un design drăgutz, încărcat încă de foarte mult text. Această primă impresie afectează, în loc să sporească impresia de accesibilitate. Conţinutul este destul de bine structurat, relevând numeroasele proiecte pe care organizaţia le derulează sau le are în vedere. Regăsim de asemenea numeroase articole despre PR, acoperind, în opinia mea, cea mai mare şi mai importantă parte a domeniului. Majoritatea acestora are însă un caracter practic, profesional, fiind destinate celor ce lucrează în domeniu. Dintre minusuri amintim lipsa unor legături la alte saituri utile şi caracterul „static” al articolelor şi prezentărilor. Concluzia: un site destinat celor avizaţi şi direct interesaţi de proiectele acestei organizaţii.

9. http://www.cprs.ca/ - The Canadian Public Relations Society

Acest sait este dedicat Societăţii Canadiene de Relaţii Publice, o organizaţie profesională a celor ce lucrează în PR. Designul este simplu, fără a fi încărcat de reclame sau legături la alte saituri, dar şi fără să prezinte o atractivitatea sau interactivitate deosebită. Pe lângă prezentarea organizaţiei, pagina web mai conţine secţiuni dedicate articolelor din domeniu, oferte de slujbe în relaţii publice, detalii privind fondarea şi istoria organizaţiei, dar şi un foarte bun motor de căutare. Principalul minus este că cele mai importante resurse, numeroase şi relevante, după cum ni se dă de înţeles, se află într-o secţiune accesibilă exclusiv membrilor asociaţiei. Un alt minus îl reprezintă lipsa de legături utile către alte pagini web de profil. În această situaţie, considerăm că se adresează în special membrilor sau potenţialilor membri.

10. http://www.euprera.org – European Public Relations Education and Research Association

European Public Relations Education and Research Association (EUPRERA) este o organizaţie autonomă care urmăreşte stimularea şi promovarea practicilor de relaţii publice în Europa. Pagina de start a saitului este foarte simplă, un design puţin încărcat, dar monoton. Regăsim câteva legături utile, iar secţiunile saitului sunt destul de puţine şi sărace în conţinut. Aflăm doar despre programele şi proiectele organizaţiei, câteva articole şi ştiri din domeniu. Încercăm să îi găsim acestei pagini web un plus, însă este destul de dificil. Nu regăsim nici informaţii relevante, de actualitate din domeniu, nici legături explicite către saituri care le oferă. Concluzia: un sait dedicat exclusiv celor interesaţi de această organizaţie, deşi este posibil ca nici acest public ţintă să nu regăsească toate informaţiile necesare.

#	Criterii de evaluare Saituri	A	D	R	AI	L	I	N
1	http://www.ipra.org - International Public Relation Association	8	8	10	9	7	7	8,17
2	http://aboutpublicrelations.ne - All About Public Relations with Stever R. van Hook	8	7	9	8	10	6	8,00
3	http://www.prweekus.com - PR Week United States	7	7	7	10	9	8	8,00
4	http://www.praward.ro - Romanian PR Award	8	7	8	7	9	7	7,67
5	http://www.prsa.org - Public Relations Society Of America	6	6	9	8	7	6	7,00
6	http://www.prfirms.org - Council of Public Relations Firms	8	8	7	7	4	7	6,83
7	http://www.publicrelations.ro - Asociatia Europeana a Studentilor la Relatii Publice si Comunicare Filiala Romania	9	7	5	5	10	4	6,67
8	http://www.instituteforpr.org - Institute for Public Relations	7	6	8	7	3	6	6,17
9	http://www.cprs.ca - The Canadian Public Relations Society	4	7	8	8	3	6	6,00
10	http://www.eureprera.org - European Public Relations Education and Research Association	7	6	6	6	6	5	6,00

Legendă:

A - accesibilitate

D - design

R - relevanţa şi utilitatea informaţiilor

AI - actualitatea informaţiei

L - legături către alte saituri utile

I - interactivitate cu utilizatorul

N - nota finală

Ovidiu Bufnilă. Comunicare - de la cei mai buni.

Orice alt comentariu este de prisos. Citiţi pe nerăsuflate. Noi aşa am făcut.

PITCHERS: Ce făceaţi acum 18 ani?

Ovidiu Bufnilă: construiam conceptul MEDUZA care e o abordare personală a filozofiei imaginii şi mai mult decât atât. Acum tot asta fac. Ciocănesc, repar, nu-mi iese, o iau de la capăt. Sunt murdar de vaselină imagologică până-n vârfu urechilor dar îmi place la nebunie ceea ce fac.

PITCHERS: Cu ce vă ocupaţi acum?

Ovidiu Bufnilă: mă ocup de nişte lucruri care, văzute de la un kilometru distanţă, te-ar face să spui, uite, tipul ăsta, Bufnilă, arată ca un consilier de imagine dar mai are până cînd o să fie cu adevărat un consilier de imagine.

PITCHERS:Aveţi vreun moment al carierei de care sunteţi cel mai mândru?

Ovidiu Bufnilă: Frumos cuvânt ai ales, mândrie. În schimb cuvântul carieră nu-mi place pentru că sunt adeptul imperfecţiunii. Imperfecţiunea e atrăgătoare, de-a dreptul, tot timpul ai ceva de făcut. Îmi plac multe momente din viaţa mea. Mai ales acele momente când am cunoscut şi am lucrat împreună cu o mulţime de tineri, de tigroaice şi tineri, ambiţioşi, talentaţi, curajoşi. E fascinant, pe bune!

PITCHERS: „Comunicare” este un cuvânt foarte la modă. Ce înseamnă, de fapt, să lucrezi în comunicare?

Ovidiu Bufnilă: Comunicare înseamnă să nu ai astâmpăr şi să cotrobăieşti împreună cu alţi oameni după tot felul de sensuri noi, să te pui de acord cu ei, să înaintezi împreună cu alţi oameni către noi adevăruri…

PITCHERS: Ce v-a determinat să vă implicaţi în blogosferă? În ce măsură este folositor blogul unui specialist în comunicare sau celui care aspiră să profeseze în acest domeniu?

Ovidiu Bufnilă: Mi-am imaginat Network World cu mult timp înainte de 1989! Când a apărut, m-am digitalizat rapid ca să văd pe unde greşisem. E mult mai teribil şi mai misterios decât a crezut bietul Ovidiu Bufnilă. Trăiesc în blogosferă pentru că aici întâlnesc noua lume, pasionantă, creativă, surprinzătoare, zăpăcită, crudă uneori dar îngerească, în cele din urmă. Am învăţat o mulţime de lucruri extraordinare de la internauţiii de toate felurile, m-am războit pe forumuri, am cetuit la greu, am fost banat, am luat-o peste cap la greu, unii m-au preţuit, alţii m-au înjurat cu năduf. Dar nu m-am supărat. Ovidiu Bufnilă e dator sutelor şi sutelor de forumişti, de bloggări cu care stă de vorbă în draci. Le datorez mult….

PITCHERS: Ce credeţi despre imaginea politicianului român? Pare a fi una construită de specialişti?

Ovidiu Bufnilă: Cred că noua generaţie de oameni politici schimbă totul în politica românească. Despre această nou val de oameni politici trebuie să vorbim. I-aş vrea ceva mai insurgenţi pe tinerii oameni politici. Imaginea, după părerea mea, nu se construieşte. Nu poţi construi o ficţiune. Aşa cum nu poţi înţelege Universul neînţelegând ficţiunile astronomice. Imaginea e Proiectul. Şi asta ar trebui să învăţăm, să învăţăm să proiectăm. Imaginea trebuie să fie un Proiect credibil, realist, folositor. Imaginile Frumoase sunt frumoase şi atât. Noul val de oameni politici are un Proiect de forţă. Sunt semne.

PITCHERS: Cât de departe de realitate se poate construi imaginea unui politician? Politicianul român poate îmbrăca orice „ambalaj”?

Ovidiu Bufnilă: Câmpul de luptă imagologic este de diferite feluri. Imaginarul Fiinţelor poate fi un câmp de luptă, un ecran sau un ocean. Ideea asta de ocean vine să ne încurce sau să ne ademenească. Ideea de ambalaj ne duce la ideea de marketing euclidian ori, după părerea mea, ne-am despărţit de miturile desuete ale marketingului politic. Am intrat în mare viteză în Era Complexităţii şi Filozofia Imaginii s-a schimbat total. Noul val de profesionişti ai imaginii România trebuie să aibă răspunsul corect. Ovidiu Bufnilă îl poate intui doar.

PITCHERS: Sunteţi un scriitor de SF de succes. Aţi inventat un regim politic mai bun decât democraţia?

Ovidiu Bufnilă: Trebuie să vă dezamăgesc, nu sunt scriitor SF de succes. Nu în sensul euclidian. În sens euclidian nu sunt pentru că Era Complexităţii sfărâmă şi vălureşte ideea ierarhiilor. Am încercat să construiesc Ficţiuni toată viaţa nu obiecte literare. Am dat viaţă acestor ficţiuni de la Codul ICAN la Partidul Digital Nonliniar şi la multe alte încercări pe care nu le-aş fi putut pune în operă fără ajutorul nemaipomenit al unor tineri de excepţie, al unor oameni de excepţie. Ei au făcut ceea ce trebuia făcut, eu doar i-am bătut la cap…

PITCHERS: Ca să rămânem în temă, de la democraţie trecem la mediu. În ce măsură poate o campanie de mediu să îmbunătăţească imaginea unui politician?

Ovidiu Bufnilă: Numai în măsura în care omul politic se dăruieşte acstui ideal. Dacă nu atunci totul e o cârpeală propagandistică fără sare şi piper.

PITCHERS: Dar dacă politicianul respectiv nu a avut tangenţă cu acest domeniu până acum? Vreo şansă?

Ovidiu Bufnilă: Orice om politic are nevoie de oameni de imagine, de consilieri, de profesionişti din felurite domenii ale vieţii. Managementul Politic se schimbă în mare viteză şi noul val de oameni politici înţelege chestia asta extraordinară. Dacă nu o înţelege, atunci e în pericol să rămână o biată notiţă în subsolul Istoriei. Dar potenţialul şi valoarea noului val de oameni politici se vede cu ochiul liber aşa că Ovidiu Bufnilă greşeşte cu vârf şi îndesat.

PITCHERS: Să încheiem cu ceva monden. De ce nu vedem şi la noi în ţară o campanie fair-play? Mai bine zis, cum ar trebui să arate o astfel de campanie, dacă e altceva decât o utopie… sau subiect de SF?

Ovidiu Bufnilă: Să nu uităm unde ne aflăm atât din punct de vedere cultural, istoric, politic, metafizic. Cavalerismul ţine de virilitatea tradusă în bărbăţie în timp ce fair-play-ul ţine de şi el de un anume fel de cultură. Va trebui să ne aventurăm în trecutul nostru îndepărtat să vedem pe unde am rătăcit aceste valori. Travaliul istoric tragico-comic ni le-a smuls fie cu cruzime fie cu maliţiozitate iar noi eram cu gândul în altă parte şi nu ne-am dat seama în ce pericol ne aflăm. Nu vreau să mă sustrag de la o asemenea misiune dar sunt convins că voi, cu talentul şi curajul unor navigatori de nădejde veţi repune aceste valori acolo unde le este locul pentru ca acest spaţiu geo-politic să reintre în normalitate şi firesc. O campanie adevărată se bazează pe Valori. Iar noi trebuie reînvăţăm să preţuim Valorile nu numai să le umflăm cu pompa sau să le spoim în printuri sau mash-uri leşinate sau ferchezuite ca la carnaval.

NN. Dacă vreţi să îl cunoaşteţi mai bine pe Ovidiu Bufnilă, click pe http://ovidiubufnila.weblog.ro/

Animat planet

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

Drumul spre finală - sens unic

Ni s-a atras atenţia că în ultima vreme am dezbătut pe blog unele probleme teoretice, fără să vorbim de partea practica. Acum avem ocazia să ne reabilităm. O să vă spunem câteva cuvinte despre cum am rezolvat noi sarcina primită pentru finala Olimpiadelor Comunicării.

Deci ce avem noi de făcut: Avem un om politic, să zicem Victor Ponta, care trebuie implicat într-o campanie de protejarea mediului. Subiectul pare într-adevăr abordabil, dar câteva lucruri merită precizate:

1. “Clientul” nostru nu a avut până acum nicio tangenţă cu mediul.

2. La câte campanii de mediu s-au făcut până acum, nu e deloc uşor să vii cu ceva inedit.

3. O asemenea campanie de imagine nu are prea mare legătură cu comunicarea politică (spre dezamăgirea unora dintre membrii echipei, nu se spune care).

4. Trebuie avut în vedere că obiectivele noastre sunt 2: responsabilizarea cetăţenilor şi îmbunătăţirea imaginii clientului, prin asocierea sa cu campania. Pe care să te axezi mai mult?… asta e întrebarea.

5. Politicienii în general sunt priviţi cu scepticism atunci când au asemenea iniţiative. Mulţi cetăţeni consideră demersul lor unul electoral (cine e de acord mâna sus, noi ar trebui să fim neutri).

6. Perioada în care se derulează campania noastră se intersectează cu alegerile parlamentare (a se revedea punctul 5.)

Acestea fiind zise, noi trebuia să găsim o modalitate să abordăm problema. Partea cea mai frumoasă a fost evident cercetarea, când am răsfoit grămezi de pagini web cu tot felul de articole despre client, campanii de mediu şi toate cele conexe. Şi cum toată lumea e interesată de mediu, e plin netul de astfel de lucruri. Unele mai relevante, altele mai puţin relevante. Şi ia nene şi citeşte.

Până acum ne-am tot plâns, aşa că trecem şi la lucruri mai bune. Astăzi ne-am întâlnit cu clientul. Întâlnirea a decurs foarte bine, noi am încercat să prezentăm viziunea campaniei şi schiţa strategiei. Am putut discuta problemele deschis, iar sugestiile pe care le-am primit ne fac să spunem că avem 6 membri în echipă.

Poate că unii se vor întreba, pe bună dreptate, de ce nu am scris prea multe lucruri despre campania propriu-zisă. Răspunsul e foarte simplu. Pentru că vrem să fiţi alături de noi, luni, 12 mai, începând cu orele 10 la Palatul Parlamentului, sala Nicolae Iorga, pentru prezentările finale. Acolo o să vedeţi cum am scos-o la capăt cu campania noastră, dar şi campaniile celorlalte echipe finaliste.

Aştept urările voastre pentru succes (sau spor la treabă) şi ne vedem la Prezentări.

Adevărul în politică? O problemă de imagine!

Citeam pe blogul lui Victor un articol despre Adrian Năstase şi mi-am adus aminte de ceea ce scria  Edward L. Bernays, citându-l pe William Trotter, în  Cristalizarea opiniei publice, apărută în 1923:

Dacă examinăm compoziţia mentală a omului obişnuit vom observa că în aceasta intră numeroase judecăţi foarte precise asupra unor subiecte de o foarte mare diversitate, complexitate şi dificultate. [...]

Desigur că majoritatea acestor opinii nu au o bază raţională, atât timp cât multe dintre ele privesc probleme care, din punctul de vedere al experţilor, sunt încă nerezolvate; cât despre celelalte, este clar că pregătirea şi experienţa omului obişnuit nu îl îndreptăţesc să aibă o opinie asupra lor. Metoda raţională folosită adecvat duce la concluzia că în legătură cu cele mai multe din aceste întrebări ar trebui să aibă o singură atitudine - să se abţină.

Revenind astfel la articolul lui Victor, nu vreau să induc ideea că nu are pregătire sau experinţă, pur şi simplu nu cred că are de unde să ştie dacă Năstase e vinovat sau nevinovat. E dreptul lui să scrie pe blog despre asta, dar opinia lui se construieşte mai degrabă pe structuri care se folosesc de raţiune ulterior, pentru a justifica opinia deja formată. Am folosit un singur exemplu, destul de elocvent cred eu, pentru a-mi permite generalizarea.

La nivelul societăţii actuale, politica şi adevărul şi-au pierdut orice urmă de interdependenţă. Adică în politică adevărul valorează fix 0. De ce? Pentru că, în sistemul democratic modern, adevărul nu prezintă valoare în sine. Contează numai felul în care electoratul poate identifica ceea ce este adevărat sau nu şi poate face asocierea cu diferitele forţe politice existente. Ori este destul de clar că societatea actuală a atins un asemenea grad de complexitate încât actul guvernării, spre exemplu, nu poate fi cunoscut şi înţeles de marea majoritate a cetăţenilor.

Actorii politici, conştienţi că cetăţeanul este incapabil să distingă faptele reale, adevărate, vor încerca să speculeze această slăbiciune. Adevărul se transformă astfel într-o problemă de credibilitate. Este important ca imaginea pe care politicianul o oferă electorului, cu privire la fapte, să fie credibilă. Pentru asta nu este suficient ca imaginea oferită să fie credibilă logic, raţional, ci ea trebuie să fie credibilă afectiv.

Observăm în viaţa politică faptul că fiecare forţă politică foloseşte “adevăruri” diferite, incompatibile între ele. Câştigă nu cei care prezintă o imagine mai aproape de realitatea propriu-zisă (inaccesibilă electoratului larg), ci cei care colorează imaginea cât mai convingător, mai credibil, mai aproape de ceea ce electoratul vrea să vadă şi să audă.

Din această cauză, una dintre cele mai de temut arme din politică este “linşajul mediatic”. Distruge-i credibilitatea unui om politic şi i-ai distrus cariera politică. Revenind la exemplul lui Victor: A fost AN linşat mediatic? Da. A furat AN cât a fost prim-ministru? Nu ştiu. Este justificat tratamentul la care a fost supus? Probabil. Politicienii nu fac altceva decât să speculeze abil reacţia opiniei publice, a individului, aşa cum o descrie William Trotter mai sus.

Din punctul meu de vedere, avem de-a face cu o eroare a sistemului politic actual. Nu doar în România, ci în cadrul democaţiilor în general. Faptul că ajungem să votăm, fără să ştim practic ce votăm. Guvernarea poporului, dacă a existat vreodată aşa ceva, a devenit doar o iluzie bine vândută. De fapt însăşi sistemul încurajează astfel manipularea, tacticile perfide, “linşajul mediatic”. Întrucât această eroare nu poate fi eliminată, consider că ar fi cam 2 modalităţi de a o estompa.

1. Reorganizarea sistemului către ceea ce liberalii defineau ca stat minimal. Creşte responsabilitatea fiecărui individ în societate, scade responsabilitatea statului, implicit scade puterea de influenţă a politicului. Soluţia este una riscantă, încercările de a pune în practică principiul statului minimal relevând până acum pericolul unor grave dezechilibre. S-ar spune că omul nu este pregătit să fie chiar atât de liber.

2. Descentralizarea sistemului ar duce la transferul de putere către liderii locali. Aici, oamenii fiind mult mai “apropiaţi” de deciziile luate, şi-ar putea forma o imagine mai apropiată de realitate. Posibilitatea politicienilor de a construi imagini ar fi mult restrânsă, marja de credibilitate fiind mult mai îngustă.

E politica o problemă de fizică socială? Optică, mai exact?

Eroii

Apropo de ultimul articol, legat de basme, am citit în ultima vreme pe blogosferă cum unii oameni politici (ştiţi voi care) sunt ridicaţi efectiv la rangul de eroi, singurii purtători ai binelui. Dovada că oameni cred în chestia cu eroul stă nu doar în cărţile de comunicare politică, ci şi la Cotroceni. Ce cred eu?

În politică, în viaţă de fapt, nu există eroi. Există doar eroism. Eroismul are două caracteristici.

1. E circumstanţial.

2. E perspectivist.

Dacă îmi daţi dreptate, bine. Dacă mă contraziceţi, poate voi încerca să argumentez.

Până atunci vă doresc un 1 mai muncitoresc. Ne vedem cel mai probabil vineri.

Stuff noi, românii like (episodul 1)

Preluând ideea de pe Stuff white people like, m-am gândit să încerc un exerciţiu cu stuff noi, românii like. Suntem în mod clar un popor care se diferenţiază de restul popoarelor, ceea ce ne place nouă nu place orişicui, valoric suntem mult peste ceilalţi, în fine, aţi prins ideea.

Ep. 1. Super oferte

Românii par a nu se sătura niciodată de reduceri, de promoţii, de super oferte. Dacă am fi întrebaţi, probabil că nu am putea explica acest fenomen. Creierul nostru pare programat de la naştere să răspundă la cuvintele ‘reducere’, ‘ofertă’ şi mai ales la semnele ‘-‘, ‘+’ şi ‘%’. De fiecare dată când două sau mai multe dintre aceste elemente se regăsesc întru-un grup compact, primim un semnal şi decizia de cumpărare este făcută pe loc. Nu contează dacă produsul respectiv ne este sau nu de vreun folos, doar faptul că el este redus, îl face demn de a fi cumpărat. Astfel, ajungem să cumpărăm tot felul de lucruri utile, care de cele mai multe ori cunosc o soartă tristă, ajungând într-un loc întunecos, rece, cunoscut sub numele de debara.

Dar asta nu e tot. De fiecare dată când prindem o super ofertă, trebuie să ne asigurăm că toţi prietenii noştrii află ce super ofertă am prins. Dacă se grăbesc, s-ar putea să o mai prindă şi ei, deşi e foarte posibil să fie prea târziu.

We jammin’

După o săptămână în care ne-am apucat de cercetarea pentru Olimpiadele, care sunt ele ale Comunicării şi după câteva zile în care cu greu am reuşit să pun geană pe geană, neştiind dacă Oprescu va candida sau nu la primărie, mi-am permis să arunc un uochi peste evenimentele cel puţin interesante de luna aceasta. So:

8 mai - Lansare Oliver în Studio Martin - nişte băieţi super tari şi alternativi în acelaşi timp

9 mai - Brazzaville în Session - nişte băieţei foarte eclectici care în ciuda locaţiei (pretenii ştiu de ce) vor cânta foarte live

10 mai - Louie Austen în Studio Martin (special guests: Brazda lui Novac şi Khadija) - face muzică de când era tataie flăcău şi încă o face bine

11 mai - Kronos Quartet la Sala Radio - cică ar fi vreo patru şi foarte tari

14 mai – Roberto Fonseca la Palatul Copiiilor – un foarte pianist, care se pare că a prins drag de România

17 mai – Booka Shade la Arenele Romane – doi băieţi care fac electro într-un mod foarte live

31 mai – Stanton Warriors tot în Studio Martin (Gojira warmp-up şi Seb after) – breakbeat at its best

Nu aş putea să termin acest post fără să menţionez punctul culminant al acestei luni, Prezentările Publice din cadrul Olimpiadelor. Vor avea loc pe 12-13 mai într-o locaţie ţinută momentan secretă. Sunt aproape sigur că nu e vorba de Studio Martin.

Informaţie de ultimă oră: Prezentările publice de la cele 4 probe se desfăşoară la Palatul Parlamentului, Sala “Nicolae Iorga”. Intrarea se face pe poarta C1 (intersecţia Bd. Naţiunilor Unite cu Bd. Libertăţii).

Basmul şi politica. Analiză comparativă

Asemănări:

1. Elemente supranaturale:

-basmele au o viziune fantastică asupra lumii, politica oferă o viziune fantezistă asupra lumii. Exemple: dreptate, egalitate, fraternitate (Revoluţia Franceză), guvernarea poporului (democraţia), eliminarea stratificării sociale, a inechităţilor sociale (socialismul, comunismul).

- eroi înarmaţi cu puteri supranaturale. Exp: Prâslea cel Voinic (forţă extraordinară sau ce o mai avea el pe acolo), Harap Alb (capacitatea de a comunica cu albine, furnici), Traian Băsescu (capacitatea de a învinge sistemul ticăloşit). Din păcate, doar în basme eroii îşi pot folosi puterile supranaturale. În politică, poţi doar să te lauzi cu ele.

2. Polarizare etică: forţele binelui şi forţele răului.

- eroul, în basme, se luptă cu unul sau mai mulţi zmei/spâni/balauri. În politică, propriul candidat este reprezentantul binelui, candidaţii adverşi sunt reprezentanţi ai răului, care bun în pericol echilibrul lumii. Reprezentanţii binelui acţionează pe tărumul nostru, ai răului pe tărâmul celălalt. În politică, reprezentanţii binelui acţionează în partidul nostru, ai răului în partidele adverse.

* De ce această polarizare etică? De ce politicienii nu pot să vină şi să zică: “ăla de a fost la guvernare?! A fost bun, dar eu pot fi mai bun ca el pentru că… Alegeţi-mă pe mine!”? Pentru că:

a. E mult mai uşor să mobilizezi masele apelând la afectivitate, decât la raţiune. Asta e. Psihologia, ce să-i faci! Indu grupului ideea de competivitate, uneori chiar de duşmănie. Va fi mult mai motivat.

b. E mult mai uşor să manipulezi la nivel afectiv, decât la nivel raţional. E mult mai uşor pentru politician să transforme adversarul în demon decât să demonstreze că e mai competent ca el.

c. Mintea electoratului (la nivel de majoritate democratică) nu este dispusă/nu are capacitatea să recepţioneze mesajele politice la nivelul raţiunii.

Deosebiri:

1. Cu basmele te relaxezi şi îţi educi copiii în timp ce politica îţi fute răbdarea, îţi beleşte buzunarul, stimabile plătitor de taxe şi impozite.

2. În basme binele câştigă, în politică binele e atât de relativ încât mulţi dintre noi se îndoiesc că el există.

3. În basme se conspiră împotriva Eroului, în politică se conspiră împotriva lui Oprescu (să vedem ce va zice Victor când vede asta).

Concluzii:

Din cauza politicii dâmboviţene trăim într-o ţară ca-n basme.

Atunci când politicienii vă mai spun basme, nu vă supăraţi. Asta-i politica!

Între un basm bun şi un talk-şou, întotdeauna aleg meciul şi berea.

Acum serios vorbind, nu reiese din discursul lui Oprescu faptul că el e un fel de Halat-Alb venit să cureţe politica românească de S(tă)pâni, Împăraţi şpăgari etc.?

PS: Cine o fi mârţoaga bătrână, care a schimbat fânul socialist cu jăratec democratic şi s-a transformat în cal năzdrăvan pentru a-l ajuta pe Halat-Alb să câştige lupta cu S(tă)pânul cu Bască?