No comment

„Democraţia este o credinţă patetică în înţelepciunea colectivă a prostiei individuale.” – H.L. Mencken

Îndrăzneşte cineva să îl contrazică?

Mentalitatea militieneasca de care nu mai scapam

Aveam de gand sa continui seria articolelelor din sectia anul electoral, povestindu-va cum s-a grabit Vasile Blaga sa-si faca afise electorale (asa ca fata mare la maritat), inainte sa fie propus oficial de partid ca si candidat. Poate stie el ceva ce noi nu stim. Dar ziceam ca nu voi vorbi despre asta ci despre o petitie pe care am primit-o azi pe mess in vederea semnarii. Este vorba de initiativa de a scoate in afara legii o organizatie antisemita, xenofoba, homofoba, rasista si ultra-nationalista- Noua Dreapta.
Sunt prima care va sustine ideea de toleranta si care va fi impotriva oricarui tip de discriminare, deci nu sunt de acord cu „valorile” promovate de Noua Dreapta, dar tot din aceleasi motive nu pot fi de acord cu campania pornita impotriva ei. In petitie sunt invocate acte de violenta infaptuite de membrii acesteia, dar cred ca avem deja legislatia necesara sa pedepseasca actele de violenta, de calomnie, de nerespectare a drepturilor si libertatilor. Nu cred ca este cazul interzicerii organizatiei, acesta fiind un atac la dreptul de libera asociere si la dreptul de libera exprimare. Cred in puterea de autoreglare a societatii, orice idee promovata trebuie combatuta cu o alta idee, nu cu acte militienesti. In petitie se sugereaza ca intreaga Europa ar fi impotriva acestui tip de organizatie si ca ele nu exista in celelalte tari. Ei bine ele exista, nu sunt interzise, exceptand cazul german care este alta poveste. Ele nu beneficiaza de sustinere, ceea ce este firesc valorile lor fiind anti democratice dar nici nu li se da in cap, si asta ar fi anti democratic.
Sa vedem ce vor hotara demnitarii nostri, nu pot sa spun ca am sperante mari, intru cat ma gandesc la o parte din masurile luate cu ocazia summit-ului, total absurde si neintalnite in tarile occidentale.
Trist………..

Cine mai luptă pentru Limba Română?

Într-o lume divizată de conflicte, într-o Românie în care oamenii mor pe stradă lângă poliţişti (incompetenţi sau răuvoitori, nu vreau să mă pronunţ eu), au existat şi mai există oameni care şi-au onorat existenţa, au împărţit darul vieţii ajutându-i pe cei din jur. Am spus au existat, gândindu-mă în primul rând la regretatul George Pruteanu, care şi-a trăit ieri ultimele clipe.
Majoritatea dintre noi îl cunoaştem de la televizor, fie datorită emisiunii sale, „Doar o vorbă săţ-i mai spun”, unică, după părerea mea, în audiovizualul românesc, şi care mi-a călăuzit gramatica din copilărie, dar şi datorită încercărilor sale, uneori percepute ca fanatice, de a apăra limba română. Câţi dintre noi au înţeles însă acest demers al său? Câţi dintre noi nu l-am criticat că vrea să ne priveze vocabularul de „week-end”, „mouse” sau alte cuvinte adoptate din limba engleză? Uneori i-am dat dreptate, fără însă a ne însuşi sfaturile.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, am ajuns în sfârşit să înţeleg. Am ajuns să înţeleg ceea ce George Pruteanu înţelesese de mult. Amintiţi-vă sloganul UE: „Unitate în Diversitate”. Deschiderea noastră către Occident a însemnat un împrumut masiv de forme. Forme care, aşezate pe fondul cultural românesc, pe mentalitatea românilor, au generat uneori efecte hilare, alteori efecte dramatice. În acele vremuri în care însăşi identitatea poporului român era ameninţată de „cotropitori”, acest om a ales să pună piciorul în prag, în domeniul său. A încercat să salveze ceva a cărei nepreţuire o înţeleg poate doar românii din Basarabia sau Harghita, Covasna, Mureş: Limba Română.
George Pruteanu a înţeles că în această eră a globalizării, păstrarea identităţii şi a specificului naţional este o necesitate, o necesitate pentru dezvoltarea culturii şi a civilizaţiei umane. Globalizarea nu trebuie să ducă la uniformizarea popoarelor. O umanitate uniformizată este o umanitate săracă.
L-am crezut un om depăsit, un om care nu ţine pas cu vremurile, când de fapt el era cu mult înaintea noastră. Ca să vedeţi câtă dreptate avea ascultaţi în jurul vostru. Eu, personal, cunosc atât de mulţi tineri români care cunosc mai bine limba enegleză decât cea maternă, care îmbină cuvinte româneşti cu unele străine în fraze hilare. Chiar aici am ajuns. Aceasta e oare soluţia?
Acest articol nu se vrea a fi unul omagial. Îmi pare rău că George Pruteanu a trebuit să se stingă din viaţă pentru a vă scrie aceste rânduri. Ele sunt doar o formă de respect pentru un om care a luptat toată viaţa pentru un lucru în care credea: Cultura şi Limba Română.

De ce pedeapsa capitala nu trebuia anulata…

Astazi am ramas efectiv paralizat cand am vazut imaginile accidentului de pe Bulevardul Kiseleff, si cred ca nu sunt singurul de altfel care a fost cuprins imediat dupa vizualizarea imaginilor de un sentiment de ura, de o dorinta accerba de razbunare. Cum este posibil in primul rand ca politistii sa nu faca nimic pentru tanara lovita, mai rau cum de exista atata nesimtire in ei in primul rand pentru ca sunt cei care asigura protectia cetatenilor acestei tari, sa nu ofere macar masuri de prim ajutor. Astept ca scumpul nostru premier sa apara la televizor si sa vad ce va spune de cele intamplate…

Si sa zicem ca nu politistii sunt marea problema…mai degraba ceea ce ma infurie cel mai tare este nesimtirea si raceala colosale de care da dovada doamna (daca ii mai putem spune asa) vinovata de cele intamplate… As vrea sa atrag atentia ca tanara se afla pe TRECEREA DE PIETONI ceea ce inseamna ca masinile erau obligate sa OPREASCA, sunt sigur ca madam’ cu pricina statea de vorba la telefon (si probabil fara sa foloseasca hands-free) ceea ce e un aspect minor dar demonstreaza cat de mult se respecta legea la noi. Oricum la orice se gandea (probabil la mamaliga de acasa) cu siguranta nu era atenta la trafic pentru ca prezenta unui om pe carosabil nu ai cum sa nu o remarci…Este inimaginabil din punctul meu de vedere ca un om sa se comporte in asemenea hal…..

Sunt curios ce se va intampla cu inculpata, si mai curios sunt cat de mult se musamaliza cazul sau at de repede va fi uitat, pentru ca nu este prima data cand se intampla asa ceva…In asemenea cazuri in care mai observi si atata raceala din partea inculpatului ma intreb de ce nu putem sa ii oferim acestuia 100 de ani de carcera, sau orice masura care sa il pedepseasca pe masura greselii comise. Pentru cazuri ca acestea pentru violatorii in serie si pentru toti cei pe care ii vad de o cruzime care pur si simplu iti blocheaza judecata, simt nevoia de a reintroduce pedeapsa capitala…

Pentru cei care au posibilitatea sa plece intr-un alt stat in care legea se aplica mai eficient ca la noi si unde cei care ar trebui sa apere drepturile noastre fundamentale o si aplica, plecati stimati cetateni si nu va uitati inapoi….iar pentru cei care vor sa ramana…o revolutie am avut acum 19 ani dar se pare ca avem nevoie de miscari putin mai violente…mai reactive pentru ca printre noi se afla si indivizi care inca nu au reusit sa faca evolutia completa de la Homo Habilis si alte forme inferioare catre omul moder, civiliza, care pe langa siguranta proprie si a familiei se mai gandeste si la bunastarea celor din jur…

Doamne ocroteste-i pe cei bine credinciosi, iar pe cei ca doamna vinovata de acest accident…o eternitate in infern mi se pare prea putin…

Pe sistemu’ „Doamne ajuta!”

Din categoria, Stirea de ieri – barfa de astazi, m-am gandit sa vorbim despre o alta initiativa electorala, a PNL-ului. Daca Vanghelie (acest roze-fume al primariilor bucurestene) s-a gandit ca membrii gruparii Misa l-ar putea ajuta la o inaltare spirituala (si bineinteles electorala) prin intermadiul faimoaselor spirale si al „licorilor magice” cu miros intepator care nu pot decat sa iti repugne; PNL-ul s-a gandit sa actioneze mai old school si sa se intoarca spre Biseroca Ortodoxa. Astfel, contrazicand principiile statului de drept laic de tip francez, s-au gandit sa dea o ordonanta de urgenta (ca de au avantajul de a se mai afla la putere cateva luni si dupa ce s-au aratat neputinciosi atata vreme isi arata si ei muschii acum pe final cum se face) prin care bisericile si manastirile sa administreze padurile pe care le detineau in perioada interbelica. Sa fie o decizie buna, sa fie o decizie rea, cert este ca scopul ei nu este sa apere padurile de la defrisarile abuzive ci sa atraga enoriasii in cabinele de vot la indemnul preotilor care in mod sigur isi vor face o cabanuta cu lemnul din padurea prospat primita.

Aceasta actiune religioso-electorala nu se incheie aici, ea este personalizata pe Bucuresti (ca doar asta-i buricul pamantului, nu?). Aici ia forma turismului bisericos. Candidatii PNL la primariile capitalei ii plimba cu autocarul pe doritori, pardon pensionari, la manastirile si bisericile din jurul capitalei, pentru a le arata aceste lacase cazute in uitare si subapreciate. Apoi urmeaza o masa de post la un restaurant din Snagov, si toata lumea se intoarce acasa fericita dupa excursie. Ma tem ca PNL-ul atenteaza la electoratul fidel PSD, sau poate mi se pare mie. Da, mi se pare, pentru ca nu-i asa ca orice bucurestean isi doreste o astfel de excursie dupa ce sta atata in trafic, dupa ce inghite atatea fumuri si noxe, dupa ce priveste culturile de ambalaje din „spatiile verzi”. Da asta isi doreste, inaltare spirituala, asta ii tine de foame si de frig, asta ii face viata in calvarul asta de oras mai usoara.

Aleluia

Cum dracu au reusit? Vreau şi eu să fur 3 mld.

Am aflat azi ceva foarte interesant. Jaful secolului în România nu s-a făcut ca în filme. Nicio bancă jefuită, nicio maşină blindată, cazinou sau gangsteri pistolari. Lucrurile par un pic mai simple, mai puţin spectaculoase… sau nu. Şi cum trăim în România, evident că în toata treaba asta e implicat şi statul (român că despre el vorbim). Despre ce e vorba mai exact: Citesc în Academia Caţavencu de un mare tun imobiliar dat de… nu se ştie exact cine. Un tun imobiliar de vreo 3.000.000.000 (cu 9 zerouri = miliarde) de ieruoi. Nişte tipi deştepţi au păcălit statul şi i-au luat terenuri (de prin zona Băneasa) care valoareaza atâta bănet.  Şi mă  întreb: Cum dracu să nu fii invidios pe oamenii ăştia? Cum dracu să îi mai pese Bucureşteanului dacă mai aruncă o hârtie pe jos când se gândeşte că acelaşi Bucureşti l-a păgubit de 1500 de ieuroi (cam aşa iese calculul dacă împarţi 3 mld la vreo 2 mil de bucureşteni)? Vă daţi seama câte parcări se făceau de banii ăştia. Câte borduri punea Videanu? Cred ca punea borduri şi la drumurile neasfaltate de prin localităţile din jurul Capitalei.

Mai mult decât atât, toată afacerea a fost intermediată de o instituţie de învâţământ superior (parcă mai contează care!). Încă o fază mişto, au trecut câţiva ani de când s-a făcut treaba asta şi eu abia acum am aflat. Unii poate nici nu ştiu. Mă întreb de ce nu mă învaţă şi pe mine la facultate cum să fac afaceri imobiliare, cum să fentez legea, cum să mituiesc statul, sau alte lucruri la modă. Şi nu doar că sunt la modă, dar sunt şi utile. Eu propun înfiinţarea unei astfel de facultăţi. O să îi spunem simplu şi frumos: Facultatea de Afaceri cu Statul. Profesori care să ne predea? Din ăştia avem destui.

Vine, vine primavara…….cu campania!

Daca stai in sectorul 6, stii ca in afara de meciurile de pe Ghencea care blocheaza traficul si isterizeaza microbistii, nu se intampla mare lucru. Iar in ceea ce priveste activitatea primariei nu se poate remarca vreo masura administrativa exceptionala, ca de altfel oriunde in Bucuresti. Ei bine, o data cu venirea primaverii electorale, domnul Poteras (un nume parca desprins din povestile cu haiduci) s-a apucat de gradinarit, ca doar n-o sa stea degeaba.

De-a lungul soselei Drumul Taberei exista „minunatele” ronduri cu flori, in teorie; in practica, doar cu pamant si cativa arbusti uscati, insa domnul primar si-a propus sa schimbe aceasta situatie. Din „respect” si „dragoste” pentru cetatenii care viseaza la o gura de aer curat in aceasta capitala poluata pana la refuz, s-a gandit sa planteze niste copaci, sa transforme spatiul uscat in spatiu vrede. O initiativa admirabila pana aici, dar in momentul in care vedem acesti „arbori”, singura reactie pe care o putem avea este sa izbucnim in ras. Ei sunt de fapt niste bete (pana si o matura cu nuiele are mai multe ramificatii) aruncate la intamplare in grupuri de cate trei/patru, plantati prost, intru cat la prima adiere de vant s-au inclinat mai ceva ca Turnul din Pisa. Daca vor reusii sa faca trei frunze va fi mare minune, probabil vor sfarsi prin a se usca pentru a se incadra mai bine in peisajul bucurestean. Pe langa aceste bete au mai fost plantati niste boscheti si doi trei brazi impunatori. Acestia sunt ancorati bine cu sarma si tevi metalice, de parca ar fi nave spatiale gata sa isi ia zborul in orice moment.

Cum sa nu te bucuri ca ai un primar ecologist, si o asemenea „splendoare” de peisaj, de ti-e mai mare dragul sa stai ore in sir in trafic sa il privesti.

Aplauze pentru Poteras!