Eu

marius_ciobanu.jpg

< Întotdeauna am crezut că oamenii sunt singurii care pot construi ceva durabil. De aceea am ales să am încredere în ei. Să învăţ de la ei şi să împart cu ei ceea ce am învăţat de la alţii. Întrebarea vieţii: „Cine?” >

Aşa stă scris în formularul pentru Olimpiade. În principiu, îmi menţin afirmaţia. Chiar cred că aşa e. Aş mai completa ceva. Sunt suficient de superficial încât să fiu cârcotaş şi să critic tot ce prind, fără să am o soluţie mai bună (pe principiul eu am arătat cu degetul voi găsiţi soluţia). Nu sunt chiar atât de superficial încât să-mi permit luxul ignoranţei.

Nu mă gândesc la fericirea de pe lumea cealaltă pentru că sunt prea ocupat să o caut în lumea asta.

Am adunat suficiente defecte încât să îmi apreciez calităţile şi să le exploatez la maxim.

Am învăţat că o vorbă bună te poate scoate cu capul sus din multe situaţii, cu condiţia să nu crezi în ea.

Am învăţat că pentru ca vocea ta să aibe răsunet trebuie să te faci vizibil. Degeaba descoperi secrutul nemuririi dacă ceilalţi nu te ascultă sau nu te cred. Deci câteodată merită să joci un pic de teatru ca să aduni audienţa. Important e ce vrei de fapt să le spui, atunci când le-ai atras atenţia şi poţi renunţa la teatru.

Am ajuns la concluzia că morala e ca şi cojocul: îl pui pe tine când ţi-e frig şi îl dai jos când e cald.

Va urma…

Marius-Mugurel Ciobanu

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Sa inteleg ca am onoarea de a da primul comentariu?

    Iti permiti luxul cinismului, nu al superficialitatii.

    Si asta pentru ca, atunci cand esti mai mic, parerea ta nu se loveste decat de inaltimi. Totusi, nu-mi vorbi de morala ca de ceva debarasabil. Inclin sa cred ca nu sunt o idealista pierduta si ca in viitor mai sunt sanse si pentru mine. Pentru ca, spre deosebire de tine, multi nu-si permit luxul cinismului si deci, nici al emigrarii.

    Da, ai potential, daca asta vroiai sa citesti. Fructifica-l asa cum trebuie. Adicatelea in sens moral.

  2. 1)esti sigur ca te cunosti atat de bine?….potentialul il vede un ochi format de la o poshta….dar el trebuie constinetizat de tine in asa fel incat sa poti progresa in fiecare secunda
    2)superficialitatea e periculoasa…si eu iubesc oamenii….si am incredere in ei..si ink nu am intalnit omul care sa ma fi dezamagit…..intrebarea nu cred ca e corect pusa „cine?”….Karl Popper are o critica f interesanta referitoare la democratie din acest pct d vedere……intrebarea nu ar trebui sa fie „CINE este conducatorul ideal?”…ci „CUM ne putem organiza in asa fel incat sa ii indepartam pe cei care nu sunt demni d puterea pe care o au/nu sunt capabili sa se faca utili societatii?”
    3)parsivitatea…ipocrizia….avand la baza un scop nobil…sunt niste arme f sanatoase….dar experienta in teatru m-a invatat ceva….un actor adevarat…nu mimeaza un sentment…il creeaza in interior si apoi il expune in arta sa….iar cand rolul este jucat din suflet…e posibil ca sentimentul creat sa devina definitoriu pt persoana lui…sa si-l insuseasca…intratata incat sa nu isi mai gaseasca adevarata identitate…..cred ca asta au patit o mare parte din politicieni nostrii….au jucat atata incat au uitat ce vroiau sa castige….
    4)la partea cu facutul vizibil….e mult mai placut sa controlezi lucrurile din umbra…dar desigur aceasta este o optiune personala…..dak simti ca cineva nu te aude….nu tipa…apropiete..si shopteshte-i la ureche 😉
    5) morala e o inventie…..nu este intemeiata…probabil imi voi da vreun doctorat facand aceasta demonstratie,deocamdata nu vreaus a plictisesc p nimeni ;)….
    6) multa bafta…ca are si aia rolul ei…..eu am incredere in potentialul tau 😉

  3. 1. lyzzuka, la întrebarea „eşti sigur că te cunoşti atât de bine?” răspunsul meu este: SPER.
    2. Citatul din Karl Popper mi se pare interesant. Mi-ai putea dezvălui şi numele cărţii. Dacă reuşesc să o citesc o să scriu ceva mai exact pe tema asta.
    3. Scopul scuză mijloacele este un principiu îndelung dezbătut. Momentan, prefer să adopt o poziţie de incertitudine. Depinde doar de fiecare situaţie concretă.
    4. Scriid pe acest blog, mi-am asumat riscul vizibilităţii, cu avantajele şi dezavantajele sale.
    5. Cred că o să mai avem ocazia să discutăm pe tema asta. O să mai fac şi în alte articole precizări legate de morală.
    6. Să fie!

  4. Mariusic, observ pe zi ce trece ca acest blog este ceea ce aveai nevoie pentru a te exprima asa cum iti doreai. Intrebari existentiale de genul „cine sunt eu?” , ” ce rol am in viata?” se regasesc in substratul spuselor tale. Ideea centrala este existentialismul, o existenta tragica a unui om neautentic in majoritatea cazurilor, dar in descrierea ta se afla intrebari tipice omului autentic bazate pe socuri emotionale fiind un exercitiu de luciditate.
    Cat despre superficialitate se poate vorbi atunci cand nu se cauta raspunsuri. Sa luam exemplu versurile lui Hesiod ” Superioritatea absoluta o are cel care gandeste totul cu propia-i minte/ intelept este si cel ce asculta sfaturile bune”
    Teatrul e prefecatorie, o prefecatorie in urma careia te faci remarcat printr-un rol prost sau unul bun..totul tzine de felul in care il joci…deci trebuie sa ai grija la efectul creat.
    Cu alte cuvinte, joaca rolul, dar ai grija cum il faci!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: