Cum se vede politica externă din Băneasa

Mare tam-tam zilele trecute cu summit-ul. Am aşteptat şi eu să treacă valul ca să înţeleg ceva din atâtea opinii contradictorii. Mai mediatizate au fost nu atât lucrările propriu-zise ale summit-ului şi obiectivele acestuia, cât lupta indirectă pentru supremaţie dintre Bush şi Putin. Se zice că al doilea ar fi ieşit învingător. De la Sever Voinescu (Cotidianul) aflăm că Bush a realizat două obiective din trei: „angajamentul aliatilor pentru suplimentarea trupelor in zonele combatante in Afganistan si cuplarea NATO la scutul antiracheta american”. Că nu a reuşit să apropie Ucraina şi Georgia de NATO nu pare chiar aşa grav. E doar o problemă de timp. Deci Putin nu a obţinut decât o amânare. Victoria nu pare aşa răsunătoare, nu? Problema din Afganistan mi se pare destul de interesantă. Americanii au venit în Afganistan ca să instaureze democraţia. Foarte frumos din partea lor. Dar oare democraţie, sistem politic construit şi „testat” în Europa şi America, se potriveşte acestui stat islamic? Rămâne de văzut, dar prelungirea războiului ridică deja semne mari de întrebare. Dar dacă americanii sunt promotorii democraţiei pe glob, de ce nu intervin şi în China, ţară care perpetuează comunismul. Acolo nu se încalcă drepturile omului? Tibetul stă mărturie. Răspunsurile ar fi două. 1. Puterea militară a Chinei inspiră teamă. E şi normal, dacă ne gândim numai la numărul de locuitori. Presupunând că o intervenţie militară, de „instaurare a democraţiei” ar fi posibilă, intervine motivul 2: Nimeni nu doreşte democratizarea Chinei. Atât NATO, cât şi celelalte state, nu doresc deschiderea graniţelor chineze. 1,4 miliarde de chinezi ar fi greu de controlat. Emigrarea lor ar fi mai degrabă o invazie. Chiar şi creşterea populaţiei Chinei e o problemă mondială. Pe care liderii comunişti par a fi rezolvat-o cu succes. Prin legi mai puţin democratice (limitarea numărului de copii pe care îi poate avea o familie). Ori instaurarea regimului democratic nu poate să perpetueze acest tip de lege. Să o menţii ar lovi în piatra de temelie a unui sistem politic, principiile sale. Concluzia: ce doresc statele lumii? Limitarea creşterii populaţiei Chinei şi îngrădirea acestora în ţara natală. Cum se poate face acest lucru? Foarte simplu. Menţinerea actualului sistem politic. În faţa intereselor marilor puteri, democraţia e doar un pretext. Cu nimic mai nobil decât orice alt pretext. Evloluţia problemei Tibetului va demostra dacă am dreptate sau nu. Voi ce ziceţi? Ce e mai important: Democraţia şi drepturile omului sau interesele globale?

PS: Îi mulţumesc lui Ovidel pentru discuţia de aseară. De acolo a pornit ideea acestui articol.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. sa zicem doar ca americanii nu au nimic deosebit de impartit in china, oricum le cumpara produsele la preturi de nimic [la nasa gasesti suveniruri made in china], deci saracii chinezi nu deranjeaza, ei trebuie doar sa traiasca si sa aiba grija sa nu se inmulteasca….cat despre drepturile omului…vorba lu’ miron cosma cand a fost eliberat la un moment dat „eu am fost liber in inchisoare, voi ati fost liberi afara?” …pretexte,pretexte….sa nu exemplificam cu romania…ca dupaia imi aud critici ca nu sunt patrioata…intri la protectia copilului…ii intrebi ceva de legea 272/2003 [biblia lor-drepturile copilului p care le apara :-„], te roaga frumos sa le vorbesti civilizat ca ei nu te-au injurat ;))…..iar despre nenea tufa, pardon, boschet….bush vroiam sa zic 😀 si-a cam luat-o putin de la nenea putin….oricum cred ca ar fi tare plictisitor momentul in care rusia s-ar alia cu america…ar fi cu siguranta sfarsitul lumii….cat despre democratizarea tarilor islamice….stiti…defapt asa se zice mai nou cand vrei sa furi petrolul..ca vrei sa instaurezi un regim democratic, vrei sa le aperi drepturile…ca aia pt care razboiul este sfant si-or schimba religia peste noapte…noi sa fim sanatosi….

  2. Adevarat ce a spus lyzzuka…dar tin sa aduc aminte ca Arabia Saudita este exemplul aflat la polul opus. Acolo desi nu este regim democrat, mi-as permite sa spun ca este chiar unul dintre cele mai bune exemple de stat anti-democrat. Si totusi desi toata lumea stie asta nimeni nu comenteaza nimic….dc?. Raspunsul este simplu…principalul aliat SUA si sustinator al conversiei in dolari pentru barilul de petrol in cardul OPEC…Sunt multe situatii cel putin ciudate in care SUA isi baga coada…Dar…sa ne vedem noi de oile noastre ca si asa la noi…mori cu dreptatea in mana…asta este modelul democrat pe care il perpetuam. Iar China in cadrul geopoliticii este vazuta ca fiind printre principalii aspiranti la statutul de super-putere, si oricat de mult ar incerca orice stat sa isi impuna pct de vedere va reusi doar la nivel international, in statul lor ei fac legea si nu ar permite niciodata interferente externe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: