Adevărul în politică? O problemă de imagine!

Citeam pe blogul lui Victor un articol despre Adrian Năstase şi mi-am adus aminte de ceea ce scria  Edward L. Bernays, citându-l pe William Trotter, în  Cristalizarea opiniei publice, apărută în 1923:

Dacă examinăm compoziţia mentală a omului obişnuit vom observa că în aceasta intră numeroase judecăţi foarte precise asupra unor subiecte de o foarte mare diversitate, complexitate şi dificultate. […]

Desigur că majoritatea acestor opinii nu au o bază raţională, atât timp cât multe dintre ele privesc probleme care, din punctul de vedere al experţilor, sunt încă nerezolvate; cât despre celelalte, este clar că pregătirea şi experienţa omului obişnuit nu îl îndreptăţesc să aibă o opinie asupra lor. Metoda raţională folosită adecvat duce la concluzia că în legătură cu cele mai multe din aceste întrebări ar trebui să aibă o singură atitudine – să se abţină.

Revenind astfel la articolul lui Victor, nu vreau să induc ideea că nu are pregătire sau experinţă, pur şi simplu nu cred că are de unde să ştie dacă Năstase e vinovat sau nevinovat. E dreptul lui să scrie pe blog despre asta, dar opinia lui se construieşte mai degrabă pe structuri care se folosesc de raţiune ulterior, pentru a justifica opinia deja formată. Am folosit un singur exemplu, destul de elocvent cred eu, pentru a-mi permite generalizarea.

La nivelul societăţii actuale, politica şi adevărul şi-au pierdut orice urmă de interdependenţă. Adică în politică adevărul valorează fix 0. De ce? Pentru că, în sistemul democratic modern, adevărul nu prezintă valoare în sine. Contează numai felul în care electoratul poate identifica ceea ce este adevărat sau nu şi poate face asocierea cu diferitele forţe politice existente. Ori este destul de clar că societatea actuală a atins un asemenea grad de complexitate încât actul guvernării, spre exemplu, nu poate fi cunoscut şi înţeles de marea majoritate a cetăţenilor.

Actorii politici, conştienţi că cetăţeanul este incapabil să distingă faptele reale, adevărate, vor încerca să speculeze această slăbiciune. Adevărul se transformă astfel într-o problemă de credibilitate. Este important ca imaginea pe care politicianul o oferă electorului, cu privire la fapte, să fie credibilă. Pentru asta nu este suficient ca imaginea oferită să fie credibilă logic, raţional, ci ea trebuie să fie credibilă afectiv.

Observăm în viaţa politică faptul că fiecare forţă politică foloseşte „adevăruri” diferite, incompatibile între ele. Câştigă nu cei care prezintă o imagine mai aproape de realitatea propriu-zisă (inaccesibilă electoratului larg), ci cei care colorează imaginea cât mai convingător, mai credibil, mai aproape de ceea ce electoratul vrea să vadă şi să audă.

Din această cauză, una dintre cele mai de temut arme din politică este „linşajul mediatic”. Distruge-i credibilitatea unui om politic şi i-ai distrus cariera politică. Revenind la exemplul lui Victor: A fost AN linşat mediatic? Da. A furat AN cât a fost prim-ministru? Nu ştiu. Este justificat tratamentul la care a fost supus? Probabil. Politicienii nu fac altceva decât să speculeze abil reacţia opiniei publice, a individului, aşa cum o descrie William Trotter mai sus.

Din punctul meu de vedere, avem de-a face cu o eroare a sistemului politic actual. Nu doar în România, ci în cadrul democaţiilor în general. Faptul că ajungem să votăm, fără să ştim practic ce votăm. Guvernarea poporului, dacă a existat vreodată aşa ceva, a devenit doar o iluzie bine vândută. De fapt însăşi sistemul încurajează astfel manipularea, tacticile perfide, „linşajul mediatic”. Întrucât această eroare nu poate fi eliminată, consider că ar fi cam 2 modalităţi de a o estompa.

1. Reorganizarea sistemului către ceea ce liberalii defineau ca stat minimal. Creşte responsabilitatea fiecărui individ în societate, scade responsabilitatea statului, implicit scade puterea de influenţă a politicului. Soluţia este una riscantă, încercările de a pune în practică principiul statului minimal relevând până acum pericolul unor grave dezechilibre. S-ar spune că omul nu este pregătit să fie chiar atât de liber.

2. Descentralizarea sistemului ar duce la transferul de putere către liderii locali. Aici, oamenii fiind mult mai „apropiaţi” de deciziile luate, şi-ar putea forma o imagine mai apropiată de realitate. Posibilitatea politicienilor de a construi imagini ar fi mult restrânsă, marja de credibilitate fiind mult mai îngustă.

E politica o problemă de fizică socială? Optică, mai exact?

Anunțuri

16 răspunsuri

  1. Perceptia si mai apoi decizia fiind influentata de iluzia falsei satisfactii de a fi ales in numele asa zisului control, ne ofenseaza egoul, de aici conflictul interior, mai apoi carentele de relationare… cam asa ? Manipularea consta in ” zdruncinarea ” cu finete si arta a capacitatilor de perceptie, adaptare si reactie a individualitatii si implicit maselor, prin inducerea, canalizarea atentiei limitandu-se accesul la informatii reale si influentarea astfel a atitudinilor si capacitatii de manifestare decizionala…. In acest caz ar fi o eficienta strategie abordarea cooperarii, a strategiei de tip victorie/victorie, informarea presupunand verificarea si confirmare, mai apoi atacam probleme, nu persoana, si, gasim solutii optand de comun acord….si atunci se pune problema pe care bine ai reliefat-o mai sus… dezinformarea, intoxicarea, ingreuneza, estompeaza, influenteaza capacitatea noastra de decizie, ne trezim a ne fi insuficienti noua insine, se instaleaza insatisfactia… E limpede si clar, cum bine ai mentinat, magicienii fizicii sociale sunt experti in manuirea fraielor atat pe taramul realitatii cat si pe cel al iluziilor. Cand deja stapanesti arta de a preintampina reactii, atitudini, sau iesi in intampinarea lor cu oferta potrivita ” cererii „, esti Marele Vrajitor, vanzatorul de iluzii, joci biliard cu ” tot ce misca „, atat timp cat esti detinatorul Tacului Magic, faci regulile, si jonglezi cu ele…si asta cu mai mult succes cu cat gasesti teren fertil desfasurarii spectaculoase a ” ostilitatilor ” sau paradei de lumini si umbre… singurul lucru mai aproape de certitudine , ramane pana la urma capacitatea noastra de… a ne abtine sau nu.
    Felicitari, ai pus in discutie aspecte pertinente, subliniind puncte de plecare esentiale, care sa ne fereasca de hatisurile judecatilor de valoare.
    respecte,
    Sibilla

  2. Incearca sa mergi mai departe de teoria de la scoala…e ok ce spui ca si teorie…dar uita-te la ce se intampla cu adevarat…ori ma faci sa cred ca faci parte din PSD. Cred ca oricine isi da seama de toate combinatiile facute de Sechelariu si gasca. Dar tu ii aperi pe calea teoretica…teoretic si eu ar trebui sa am banii lui Becalii dar nu ii am….

  3. @AMN,
    Nici nu îi apăr, nici nu îi acuz. Nu fac parte din PSD şi nici nu cred că o să fac parte prea curând din simplul fapt că, din punct de vedere al doctrinei politice, eu sunt mult mai apropiat de dreapta. Din păcate, în România, dreapta politică nu este reprezentată de niciun partid, mai mult decât pe hârtie.
    Şi să ştii că nu sunt avocatul nimănui. După mintea mea, oamenii nu sunt nici nevinovaţi până la proba contrarie, nici invers… ci incerţi, potenţiali vinovaţi. După cum precizam în articol, aceste judecăţi „ale poporului”, chiar dacă insuficient probate, sunt justificate într-o oarecare măsură. În mare este un mecanism psihosocial pe care nu îl putem evita.
    Ideea iniţială de la care a pornit articolul a fost pledoaria lui Victor pentru nevinovăţia lui Năstase. Ori mă îndoiesc de faptul că Victor îl cunoaşte pe Năstase atât de bine pentru a fi sigur de asta.

  4. Teoretic, poti sa crezi orice, faptic, numai ca sa-ti linistesc temerile, am ramas naiva si apolitica precum Paler, si totusi nu am picat in resemnare, nici in renuntare, ma implic dupa putinta, atat cat de[pinde numai de mine a nu ma lasa influentata si cu convingerile constranse, ma acuzi pentru doza mea de optimism molipsitor se pare.. 🙂
    Ce te mana sa afirmi ca nu as fi observat manari, combinatii si masinatiuni facute de prea multe gasti, din prea multe partide, si ca nu as fi ” conectata ” la realitatea cruda de altfel… teoretic, as zice ca exista un motiv bine intemeiat, faptic, iti va raspunde numai propria constiinta… teoretic, ma stradui a nu ma juca cu vorbele, faptic, mi-ai demosntrat ca tu o faci 🙂 Teoretic, am zburat de ceva ani de pe miristile scolii, faptic, m-am confruntat de atat de multe ori cu neputintele, nedreptatile, judecatile de valoare, dilemele, etc, etc, incat sa fiu indreptatita a te atentiona cu tot respectul desigur, a fi mai cumpanit in a concluziona, fara a avea pretentia ca as detine adevaruri de necombatut. De aparat militez doar pentru bun simt, maleabilitate, echilibru, respect s.a.m.d. Singura mea slabiciune este ca incerc din rasputeri sa-mi pastrez zambetul, sa iubesc oamenii, nu politicienii, am desigur simpatii indreptatite de prezenta samburelui de frumusete interioara, asta sunt eu, acolo unde gasesc un mugur, ma incumet sa-i mangai petala abia intrezarita 🙂
    Teoretic, la prima vedere pare ca m-ai pus ” cu botul pe labe ” faptic, stim amandoi ca nu este asa, pentru ca atitudinea pe care eu si alti oameni am avut-o pe bloguri PSD-iste, nu am vazut-o la tine, si totusi ai dat cu ” batul in balta ” in ceea ce ma priveste, corectez, in ceea ce ne priveste pe toti ce-i vizati de tine 🙂 Subiectivismul meu se limiteaza doar la a pretui suflete dragi mie, iar acolo unde intalnesc antipatie, ma incapatanez a ramane, cautand a intelege, in zbaterea mea de a gasi o punte de legatura. Si, ca sa te convingi ca nu-s rau intentionata, si nici de rea credinta : teoretic se presupune ca ar fi trebuit sa fi stat de vorba deja cu Sfinxul, sa-l fi vazut, sa mangai cararile montane cu , poate candva, un suflet drag mie, , sa fiu implinita pe mai multe planuri, faptic, prcatic, nu este asa, inca nu, dar al naibii sa fiu eu de nu va fi, eu voi reusi, pentru ca eu cred 🙂 Zambeste, si, tempereaza-ti elanul, cauta calea de mijloc, nu singur sau sacrificandu-te pentru satisfactia altora vei reusi, si daca vrei cu adevarat sa faci ceva pentru tine, pentru noi toti, atunci fa, dar gaseste modalitati potrivite si pastreaza distanta de absolut orice te-ar putea influneta, am observat o gandire sanatosa, pana la un punct, care da, promite, insa de la un punct se simt influentele, si, te rog sa-mi scuzi atitudinea care pare materna, iti vorbesc cu toata sinceritatea si ca unul din oamenii care au trecut deja prin experienta cu care te confrunti tu acum, am invatat ceva, si inca ma mai stradui a invata , inclusiv de la tine 🙂
    Sper din suflet ca demersul randurilor tale ca raspuns la comentul meu, nu se vor a-mi induce mie sentimentul de vinovatie, pentru ca nu eu am gresit, vei intelege, candva 🙂
    respecte si o zi placuta iti doresc ,
    Sibilla

  5. Staţi un pic că eu m-am încurcat. Deci, comentariul lui ANM era pentru mine, nu? Şi al Sibillei la fel, presupun…
    Cred că azi am stat prea mult în faţa calculatorului, procesez mai greu, promit să revin cu răspunsuri mai pe seară.

  6. Felicitari pentru articol. Am doar un punct in care nu sunt de acord cu tine. E rezonabil ca oamenii simpli isi formeaza convingeri ferme in mod superficial si in lipsa unor informatii complete. Totusi nu cred ca e valabil pentru orice lider de opinie, mai ales pentru un jurnalist, in special unul de investigatie, si iarasi in special unul a carui ocupatie este sa faca „trafic” de informatii confidentiale despre oameni politici.

    Oricum rationamentul isi pastreaza valabilitatea iar solutiile pe care le oferi sunt si ele rezonabile si democratice.

  7. Victor nu a pledat pentru nevinovatia lui Adrian Nastase, a aratat foarte limpede si clar doar faptul ca , pana la proba contrarie, avem la indemna doar simple supozitii, suspiciuni,mai mult sau mai putin indreptatite, si, trebuie sa recunoastem cu totii ca Victor a fost si este impartial si nu se hazardeaza in afirmatii nefondate, ci doar a tras atentia , ca si mine de altfel in demersul de mai sus, ca putin echilibru, ceva cumpatare, mai putina patima, si deschidere spre dialog, nu strica nimanui, atat !
    Mariusic, sezi bland, comentul meu, raspunsul meu la acuzele de mai sus, este atat de simplu de descifrat, incat chiar ma va scuti pe viitor, sper, de alte explicatii in plus, e atat de senin, incat merge ca Mesaj catre oricine are emotii ofensate 🙂
    Daca am invatat ceva din scoala vietii, a fost aceeia ca trebuie sa zambesc si sa merg inainte, mai adaug ca, ma stradui sa nu am alergii ori simpatii colorate in zminteala politicului , ma mentin in limitele umanului, si imi iubesc tara atat de mult, incat sa fiu atat de inteleapta sa nu intru in politica, sper sa se inteleaga doar mesajul si nu sa va aventurati in alte interpretari inaripate… 🙂
    Domnilor, o seara placuta,
    Sibilla

  8. frumos..atat articolul cat si comentariile…totusi, sub aspect estetic dar si semnatic se mai poate lucra.
    1)apreciez ca ai incercat sa oferi solutii….multe solutii teoretice se pot oferii..singura problema e lor este ca ca in practica se demonstreaza a fi utopice….puncteaza mai bine, la ideea liberalismului…aspectul ca liberalismul isi are sensul intr-o societate educata, problema este mentalitatea oamenilor…parerea mea(*stuart mill)
    2)in ceea ce priveste adevarul, il sustin p karl popper…care concepea adevarul, metaforic, ca pe un varf de munte invaluit in permanenta in ceata….cu alte cuvinte..nu vom stii niciodata daca am atins adevarul dar vom stii cu siguranta atunci cand nu l-am atins….deci eroarea,critica,proba contrarie este constructiva 😉 …nimeni nu-i perfect…de exmplu..eu sunt femeie ;)….depinde de capacitatea fiecaruia de a intelege…nu e de vna cel ce vinde e de vina cel ce cumpara
    3) sibilla…daca ai scrie in versuri te-ai apropia de barbilian ;)) nu vreau sa ma bag unde nu imi fierbe oala…dar am incercat si eu sa caut morala textelor tale…si daca e atat de simplu cum cred eu ca vad….promovezi pasivismul si egoismul…nu este deloc didactic sa nu incurajezi astfel d elanuri..fiecare isi va da seama mai devreme sau mai tarziu daca si-a indreptat atentia catre o directie gresita…unii oameni asimileaza experientele celor din jur iar altii doar pe cele traite de ei 🙂 cu tot respectul ,stima si sinceritatea
    4) mariusic te urasc …imi distragi atentia..in loc sa invat naibi pt nenorocitul ala d bac sau nenorocita ai d admitere…;))
    pt cei ce nu pot simtii esenta…doar imaginea conteaza

  9. Stimata domnisoara Lyzzuka… voi incerca sa va raspund cu bun simt si civilizat, poate retineti si dvs ESENTA expresiei ” a intinde coarda ” sau a proverbului romanesc ” cine nu are batrani, sa-si cumpere „. Ma bucura inclinatia dvs spre stiintele umane, avand in vedere tonul, imaginea terapiei si consilierii aplicate de dvs, nu incerc sa o sanctionez, pentru ca apreciez curajul 🙂
    Insa, observatia mea este pertinenta, dvs speculand franturi din text, sau, jongland cu expresii rupte din context. Nu ati sesiat corect, ceea ce ati afirmat este total pe dos cu ceea ce am dorit eu a transmite, promovez strategia de tip victorie-victorie, care este eficienta si da roade ( experimentata si verificata ), promovez bunul simt, dialogul, comunicarea si cooperarea, maleabilitatea, ascultarea asertiva, ca sa intelegeti ce vreau a transmite va dau un ex graitor, consider ca terorismul, actele de violenta, nu pot fi starpite tot prin violenta, ci prin negocieri, la masa tratativelor, asta presupunand desigur, timp, rabdare, anumite abilitati, competente, experiente, s.a.m.d. si zic ca respectul de sine si de altii este binevenit, mai ales in atenuarea ori rezolvarea conflictelor de natura politica, spre exemplificare .In rest, suntem de acord, insa promovam initiativele si elanul, atunci cand nu sunt dependente de ” telecomanda „, cand opinia ori decizia noastra e corecta, buna, nu doar credem ca este buna pentru ca asa ne sunt indoctrinate niste idei, sau ni se sugereaza de catre manipulatori etc.
    Sper ca raspunsul meu sa va satisfaca, macar cat sa mai cumpaniti cand oferiti gratuit lectii ce se vor sfaturi ale psihologului, sedintele de terapie presupun, in afara de cunostinte multe altele, dupa cum bine ati inuit,.Va sugerez sa evitati a mai intra pe miristi necunoscute, mai ales cand nu stiti cui va adresati, nu am sa va dau alte detali, ar fi inutile si neavenite. Da am punctat pe comunicare si delimitarea de tot ceea ce presupune manipulare si alte magarii, mie mi-e usor dat fiind faptul ca nu ma influenteaza culorile in imbratisarea unor idei sau concluzi, in rest, din nou ati intuit bine, iubesc simfonia culorilor curcubeului in versuri, si, anii de experienta ma ajuta in deslusirea Testului Luscher, ca ex. Ca sa fiu un exemplu, nu voi arunca nici o concluzie, a cauzelor interventiilor dvs, care iata, in loc sa limpezeasca, nu fac decat sa tulbure cursul discutiei, canalizandule spre aspecte care nu au in comun f multe cu cele discutate aici. Cu tot respectul, si facand abstractie de faptul ca mi-ati citat formulele de politete, va doresc succes la examene, o duminica placuta si mai multa atentie, cand doriti sa combateti pe cineva, trebuie sa veniti cu argumente pertinente, nu cu concluzi eronate si atat de „sugestive ” ca cele expuse sau, nu picati in melancolia de a da lectiile de croitorie, croitorului. Suna didactic, dar nu e didactic, e altceva, apropo de ” esenta si… perceptie „.
    respecte domnisoara si va felicit pt stradania de a va fructifica potentialul,( asta incurajam, nu si sculptorii sau modelatorii care pot indrepta creativitatea spre” spatiile „distructive si nu constructive )

  10. mariusic, o duminica placuta si senina alaturi de cei dragi sufletului tau iti doresc si, primeste un buchet de zambete de prietenie si sinceritate 🙂
    ma bucur cu toata fiinta ca ai inteles, asa cum am zis, promiti mult 🙂
    gestul tau m-a surprins, emotionat si bucurat mult, in mod placut desigur, asa cum am zis, si eu inca invat, de la tine mariusic am invatat azi ce inseamna a fi vertical si a indrepta o grseala cu eleganta 🙂
    respecte,
    Sibilla

  11. Se pare că articolul meu a stârnit suficiente polemici, mai mult sau mai puţin constructive. Unele dintre ele sunt poate cauzate de anumite speculaţii ale mele, care s-au dovedit a fi nefondate.
    Victor, aşa cum a ţinut să sublinieze, nu este un avocat al lui Năstase, ci a vrut să atragă atenţia asupra unei situaţii pe care o consideră nedreaptă. Iar părerea sa nu poate fi pusă sub semnul egalităţii cu cea a oamenilor obişnuiţi, vizaţi în fragmentul citat.
    Îmi cer scuze faţă de Victor, pe această cale pentru inexactitatea interpretării mele.

    Sibilla, nu am vrut să vizez pe cineva anume cu acest articol, nu am vrut să atac pe nimeni. Am încercat să descriu modul în care se formează opinia publică în anumite probleme. Poate că tenta articolului a fost un pic subiectivă, dar te asigur că nu asta mi-am propus. Poate că exemplele alese au fost nefericite, dar le-am folosit doar pentru a sublinia mesajul acestui articol.

  12. Sibilla, nu a fost să fie. Tocmai când scriam răspunsul meu a venit şi comentariul tău. 🙂
    Oricum mă bucur că s-a elucidat problema privitoare la intenţiile mele în acest articol.
    Faptul că îmi atrageţi atenţia cu privire la anumite derapaje ale mele este nu doar un gest necesar, ci unul binevenit.

  13. mai sa fie…:)
    imi permiti sper sa te trec in lista de prieteni 🙂
    in blogroll cu tine mariusic 🙂
    si te rog ca atunci cand eu ma duc pe araturi, pentru ca tu stii deja ca eu sunt mai zapacita, sa ma tragi de manecuta 🙂
    noapte buna prietene:)
    Sibilla

  14. consider pertinent sa imi cer scuze in cazul in care comentariile mele au avut o mica doza de obraznicie, nu am avut intentia de a face speculatii acuzatoare lipsite de bun simt, pt ca nu imi permit, desi recitind chiar si ceea ce am zis suna umpic altfel ;)) in final am inteles mesajul si cred ca „discutia” a fost constructiva, voi avea mai multa atentie pe viitor, iar in ceea ce priveste imaginea..si asta este un aspect..intre ceea ce vrei sa oferi si ceea ce se primeste 🙂
    🙂

  15. 🙂
    respecte,
    Sibilla

  16. cate polemici poate naste un articol bun:P pacat ca acestea au cam deviat de la subiectul initial…fara a devia si eu de la subiectul initial doresc sa spun ca adevarul in politica nu-l cauta nimeni, nici politicienii si nici electoratul. ce adevar ar trebui se ne ofere politicienii? ca nu-i intereseaza de fapt cetatenii si nevoile lor decat in pragul campaniei electorale? si ce adevar ar trebui se oferim noi politicienilor? ca stim deja ca nu-i intereseaza acest lucru? ne ascundem mai bine in spatele unor imagini verosimile,credibile, capabile sa manipuleze, sa influenteze si sa atinga rational si afectiv pe cei carora li se adreseaza. adevarul este o problema de imagine, foarte bine spus. insa nu cred ca este ceva specific sistemelor politice democratice sau bazate pe libertate si valori adiacente acesteia. crezi ca intr-o tara libertariana adevarul va fi ceva scos la inaintare?ceva pe care sa se poata construi? eu sunt de parere ca adevarul este intotdeauna camuflat, in politica si in orice sistem politic, dar nu numai. este ascuns, nedorit, neimportant. poate avem viziuni diferite ale conceptului de adevar, poate trebuia sa ne spui si in ce sens te referi la adevar. in orice caz, pentru a nu vorbi prea mult despre el si pentru a face referiri la articol, strict -desi as putea abera aici, cum au facut-o altii:)] trebuie sa spun ca manipularea, jocurile murdare, linsajul mediatic, toate fac parte din jocul politic si toate sunt niste riscuri pe care trebuie sa ti le asumi. important e sa fii credibil, cum ai spus-o si tu. deci sa vinzi. si sa fie ambalat frumos.credibil. sa placa clientului ceea ce-i oferi, chiar daca nu are nevoie de ceea ce tu-i oferi in realitate. pentru ca realitatea si adevarul nu conteaza. conteaza sa-l convingi ca are nevoie de ceea ce tu-i oferi.conteaza sa-l convingi ca realitatea este inselatoare, ca solutiile cele mai bune sunt cele oferite de tine, ca „adevarul” il detii tu. in final este vorba tot de imagine. de imaginea pe care o creezi despre un lucru, despre un fapt, o realitate, despre o ideologie, o doctrina, o politica, un politician etc. si ca sa inchei apoteotic spun doar, ca in imagini ne pierdem realitatile iar in realitatile proprii ne cream imaginile proprii. e un proces in ambele sensuri. cu mini-filosofia mea va las sa va imaginati ce fel de realitate va doriti. oricum va fi doar o imagine 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: