Să votăm româneşte! VOTUL ÎMPOTRIVĂ!

Ne tot plângem că împrumutăm de la străini multe lucruri de-a gata, care nu au nicio treabă cu specificul românesc şi care implementate dau un rezultat original, de cele mai multe ori neplăcur. Cum ar spune Maiorescu, „forme fără fond”. Este sistemul de vot unul dintre elementele împrumutate orbeşte, care la noi dă rezultate hazlii, dramatic de hazlii? Firesc că este. Şi atunci? Ar trebui să încercăm altceva, în conformitate cu specificul românesc.

La ce m-am gândit mai exact: VOTUL ÎMPOTRIVĂ. Cum vine asta: cetăţeanul se duce la vot, şi ştampilează pe buletin ce antipatizează el. Mai mult decât atât, votul ar trebui să fie cu opţiune multiplă. Adică dacă nu îmi place niciunul, îi votez pe toţi. În acest sistem câştigă candidatul cu cele mai puţine voturi împotrivă. Mai rezonabil de atât nu se poate.

Argumente pentru introducerea acestui sistem de vot:

1. Corespunde fondului românesc: campaniile electorale sunt în general construite pe distrugerea adversarilor; cetăţenii votează de cele mai multe ori răul cel mai mic. Adică de ce să votez răul cel mai mic?! Mai bine îl votez pe cel mai mare. Corespunzând specificului românesc, atât cetăţenii cât şi politicienii s-ar adapta mult mai uşor.

2. Prezenţa la vot ar fi mult mai mare. O democraţie la care ia parte marea majoritate a cetăţenilor săi. Păi imaginaţi-vă, cei care nu aţi fost la vot, dacă aţi fi putut vota împotrivă, nu v-aţi fi dus? Sincer acum, câţi dintre noi nu ar vrea să le dea un vot negativ politicienilor?

3. Sistemul corespunde tendinţelor psihologiei de masă. Se ştie că omul contemporan reacţionează mult mai uşor la elemente negative.

4. Sistemul garantează că nu iese candidatul cel mai rău, indiferent de competitori.

5. Mult-dorita reformare a clasei politice va avea loc.

De fapt, pot să pun pariu că vom avea parte de conducători mai buni decât până acum. Cu atâtea argumente irefutabile, de ce să nu încercăm? Măcar ar fi ceva românesc. Pe principiul, mai rău nu se poate…

Am fost la vot

Recunosc. Am fost la vot. Nu pentru că aş fi avut vreun simpatizant printre candidaţi. Sau printre partide. Dar am zis că nu vreau să fiu trecut la categoria celor cărora nu le pasă. Şi atunci am purces spre frumoasa secţie de votare. Ştiam pe ce o să pun ştampila. Am ales schimbarea. Nu schimbarea primarului sau a consiliului. Votul meu s-ar traduce prin cerinţa unei schimbări de atitudine. Vreau să am pe cine să simpatizez. Vreau să am cu cine să votez.

Acum am puş ştampila într-un chenar imaginar şi gol. Am ales până la urmă acest mod de a protesta. Vreau ca peste 4 ani, pe locul unde acum e ştampila mea, într-un chenar imaginar, să fie un nume. Un nume care să merite. Pentru că e clar că pentru alegerile din toamnă nu e nicio şansă.

Du-te la vot! Eu stau acasă!

Am primit o provocare interesantă de la screamvote. Cică să spun de ce m-aş duce eu la vot sau de ce nu m-aş duce. Păi o să încep cu motivele obiective. Nu o să mă duc la vot pe 1 iunie pentru că nu o să fiu în oraşul de reşedinţă. De ceva vreme, vreo 8 luni, îmi tot pierd vremea prin ceea ce unii numesc capitala ţării. Ca să intru totuşi în joc, o să vorbesc, ipotetic, de ce m-aş duce sau nu la vot pt candidaţii din Bucureşti. Cunosc campania electorală din Bucureşti mai bine decât foarte mulţi bucureşteni. Aşa că nu săriţi să mă acuzaţi de ignoranţă.

Şi uite că totuşi, dacă aş avea drept de vot în Bucureşti, pe 1 iunie aş sta liniştit cu berea în faţă, aşteptând cu sufletul la gură să văd cine câştigă.

Democraţia asta e ca o economie de piaţă defectă. Oricât de proaste ar fi bunurile produse, unul dintre ele tot se cumpără, chiar dacă cererea este foarte mică. Adică e suficient să voteze ţaţa Floarea şi restul să nu se ducă la vot. Şi atunci se ajunge în situaţia să votezi pr principiul răul cel mai mic. Adică eu vreau să votez binele şi ajung să votez răul. Scapi de dracu ca să dai de ta-su. Ei bine eu vreau să dau un semnal. Vreau să arăt că votul meu e disponibil şi nu îl dau vreunui clovn doar pentru că e mai puţin prost decât alt clovn. Uite că eu nu sunt de acord cu economia asta de piaţă defectă. Dacă oferta nu îmi place, nu cumpăr.

Şi aici intrăm în altă discuţie. Adică eu, ditamai cetăţeanul responsabil, las pe altcineva să aleagă în locul meu? Da! Pentru că nu cred că politica e vreun Făt-Frumos menit să salveze naţiunea. Ăsta e unul din defectele noastre postcomuniste. Credem că dacă am schimbat sistemul, politicienii vor rezolva totul. Ei bine nu e chiar aşa. Cel mai sigur bine e cel care ţi-l faci cu mâna ta. Oi fi tu cetăţean responsabil că te duci la vot dar dacă stai cu mormanu de gunoi în faţa blocului poţi să te pişi pe el de vot. Aşteaptă tu mult şi bine să vină primaru să îţi strângă jegul de la nas! Unii cred că dacă se duc la vot o dată la câţiva ani, gata!, şi-au îndeplinit responsabilităţile de cetăţean. Hai să luăm punctual motivele pentru care nu aş vota pe nimeni în Bucureşti:

1. Nu am încredere în nici unul. Decât să aleg ceva ce nu îmi place mai bine îmi văd de treaba mea. Poate că cineva o să vadă că votul meu aşteaptă altă ofertă şi se va gândi să o pună pe piaţă. Poate că un partid, dacă vede prezenţă de vot de 10%, îşi schimbă marketingul electoral, politic în general. Poate că cineva chiar o să îmi ofere ce vreau. Partidele nu cred că îşi pot asuma riscul ca 90% din cetăţeni să fie un electorat nehotărât, incert. Vă daţi seama ce concurenţă ar fi pe ăia 90%? Şi unde e concurenţă se zice că apare şi performanţa. Dar aşa? Ne-am transformat într-o maşină de vot, ca parlamentul. Mândria prostului, bucuria partidelor pline de mafioţi. Păi ăla care are campanie de 10 milioane de euro, cu şanse mai mari să câştige, din motive obiective, nu trebuie să îi dea şi înapoi?

2. Traficul o să fie nasol, indiferent de primar, pentru că bucureştenii nu înţeleg faptul că nu încap în ţarcul ăsta proiectat de Ceauşescu 1 milion de maşini, oricâte semafoare inteligente ai pune. Indiferent de primar, Bucureştiul va fi plin de gunoaie pentru că unii bucureşteni nu înţeleg că REBU nu poate să treacă de 10 ori pe zi pe la ei pe la bloc să le ridice căcatul de la cur. Concluzie: un primar geniu nu poate compensa 1000 de cetăţeni proşti.

Sistemul democratic are viciile lui. Şi nu cred că sunt mulţi cei care pot pretinde, pe bună dreptate, că nu sunt manipulaţi. Aşa că, citândul pe Oprescu, „le fut muma-n cur” şi nu mă duc la vot. Eu visez la vremurile în care o să ne întrebăm de ce să ne ducem la vot, pentru că, indiferent de primar, problemele se rezolvă. Atitudinea cetăţenească în asta constă: nu să aştepţi să vină primarul să rezolve toate problemele, ci să mai iei şi tu iniţiativă.

Nu vreau să supăr pe nimeni cu articolul ăsta. Când am zis „tu” nu m-am referit la cineva anume. Sper totuşi ca cei care ar trebui să se simtă vizaţi să se simtă. Şi să arunce dracului hârtia aia la coş data viitoare. Din păcate, mai bine se duc la vot şi aşteaptă primarul să o strângă. Mai am argumente, dar am destule critici de primit pentru cele pe care le-am prezentat până acum. Restul vor veni pe parcurs.