Solutii la marile probleme ale natiunii – partea I

Dupa cum am promis, aici o sa discutam marile probleme ale tarii. Deci ajungem natural la unul dintre subiectele mele favorite, care dealtfel face obiectul blogului. Pentru multi dintre romani insa, politica a devenit un domeniu de ignorat. „De ce sa cheltuim timp si energie, daca tot nu avem nimic de castigat?” (pe principiul toti politicienii sunt la fel… de rai). Oamenii astia sunt dezamagiti, chiar scarbiti, asa ca nu vor sa mai auda de politica. Si au circumstante atenuante. Mai e o categorie, si mai interesanta poate: cei care privesc politica pentru spectacol. Plictisiti probabil de emisiunile de divertisment de la tv, abia asteapta sa se mai certe Base cu Tariceanu. Ii vom numi pe acestia adeptii „mondenismului politic”. Nu se sinchisesc sa inteleaga fenomenul, de aceea sunt prada usoara pentru discursurile demagocice, abundand de spectaculos. Cu greu putem identifica si a treia categorie de electori (in speranta ca ea exista): aceia care inteleg totusi ca tipii aia la costum si cravata ne guverneaza tara, ne influenteaza viata de zi cu zi, deci ar fi bine sa stim cu ce se mananca si politica asta si pe cine alegem sa ne conduca.

Ei, si aici intervine marea problema a democratiei. Ca doar nu degeaba scrie in carti ca nici democratie nu e un sistem perfect. Treaba sta in felul urmator: toate categoriile astea de 0ameni au drept de vot. Votul unuia din prima sau a doua categorie e echivalent cu al unuia din a treia categorie. De aici lucrurile incep sa prinda forma. Daca aplicam schema in tarisoara noastra constatam urmatoarele: categoria ignorantilor (sau pur si simplu a celor necunoscatori) + categoria „mondenilor” reprezinta marea masa a populatiei. Categoria „cetatenilor autentici” e mai restransa. De aici rezulta foarte usor configuratie scenei politice romanesti: scandalagii, „showmeni”, manipulatori etc. Cu alte cuvinte, Romania chiar are politicienii pe care ii merita.

Acum sa ne punem si in situatia politicianului, care saracu vrea si el sa ajunga la putere, ca doar asta ii e menirea. Daca isi va face o campanie electorala bazata pe comunicare politica „autentica”, bazata pe realitati, poate va atrage si el voturile categoriei 3 („cetatenii”). Dar astia nu prea ies la numar. Nu ai majoritate, nu ajungi la putere, rezulta nu poti influenta mersul lucrurilor. Dar daca faci o politica bazata pe show, pe demagogie si pe pomeni electorale, aduni o droaie de voturi. Si uite asa castigi, desi nu ai habar de ceea ce inseamna a conduce eficient o tara, fie ea si Romania. Politicienii „autentici”, vazand cum sta treaba, se vor perverti, adoptand tacticile de „succes” ale adversarilor. Si uite asa ne pricopsim cu un cerc vicios de toata frumusetea. Si-atunci cum iesim din el?

Pai sa schitam ce am zis pana acum: electorat ignorant + electorat „monden” majoritar ==> certuri, scandaluri, show, demagogie, etc ==> tara o duce cam prost. (parca seamana al dracu de tare scenariul asta cu realitatile tarisoarei noastre). Mergand pe lantul cauza efect, deducem ca problema nu este de fapt la politicieni in sine, ci la electorat.

Solutia, utopic de simpla, poate fi redusa la un vers al trupei Parazitii (ca sa vezi!): „Citeste o carte!”. Informarea. Daca electoratul nostru ar sti cate ceva din economie, un pic de stiinte politice, un pic de sociologie, si poate daca ar fi cat de cat interesati de toata treaba asta cu politica, ce ii vizeaza in ultima instanta, am avea parte de electori „autentici”, deci am avea parte implicit si de politica „autentica”.

Cand v-am zis ca aici rezolvam marile probleme ale tarii, probabil nu m-ati crezut. Revin cu solutia: citeste o carte, mai rasfoieste un ziar (altul decat libertatea – cu l mic), mai uita-te pe blogul nostru… Ca doar nu au murit degeaba oamenii aia in `89 ce dracu`?!

Marius

7 răspunsuri

  1. Scarba fata de politica si politicieni nu este o circumstanta atenuanta pentru oamenii neinteresati de politica ci un motiv cat se poate de intemeiat pentru pasivitatea lor vis-a-vis de fenomenul politic.

  2. Vreau sa spun ca dorinta ta ca electoratul roman sa fie cultivat din punct de vedere politic este extraordinara.Insa ideea asta a ta reprezinta o chestiune idealista venita intr-o lume avida de oameni realisti.

  3. ovidiupsd, ca sa iti dau un singur exemplu, crezi ca de Montesquieu, cand scria la inceputul secolului XVIII despre separatia puterilor in stat era altceva decat un idealist?
    Nu cred ca postarea mea va aduce vreo schimbare majora in tara asta, ea constituie totusi un semnal ca electoratul nostru ar trebui responsabilizat. Poate se gasesc ochi de vazut sau urechi de auzit. Inainte sa ne gandim cum putem rezolva efectiv o problema trebuie sa o definim si sa ne gandim la o solutie. Stii… ca la matematica, problema de geometrie. Ai ipoteza, concluzia, si abia apoi faci demostratia. Nu poti sa incepi o demostratie fara sa stii unde vrei de fapt sa ajungi.
    Idealul de azi poate fi realul de maine.

  4. Bine punctat mariusic 😉 Am o intrebare pt tine: crezi ca electoratul din Franta, Italia, Spania este mai mult sau mai putin educat decat electoratul romanesc ? Si poate reusim sa ne inspiram si noi din alte tari cu cetateni mai responsabili si mai civilizati.

  5. @jaguar020388 Cred că cele mai bune exemple de responsabilitate politică a cetăţenilor rămân SUA şi Marea Britanie. Acolo există familii în care cultura politică şi simpatia pentru un partid se transmite din generaţie în generaţie. Este şi normal, pentru că SUA şi Marea Britanie reprezintă leagănul democraţiei.
    Prima soluţie care îmi vine în minte e următoarea: deportăm toţi românii şi colonizăm ţara cu englezi şi americani. Voila! Dacă vrei să privim lucrurile serios, aici e o chestiune de mentalitate. Ori mentalitatea colectivă nu poate fi schimbată aşa uşor. Tocmai de asta aminteam de istoria democratică a acestor ţări. La noi democraţia nu a avut timp să se maturizeze datorită apariţiei comunismului. Şi probabil că vor mai trece mulţi ani până când se va maturiza.
    Oricum, depinde de fiecare dintre noi cum ne asumăm responsabilitatea de cetăţeni. Dar în final, această responsabilitate individuală afectează întreaga societate. De asta ar trebui să te intereseze cu cine votezi tu, dar şi cu cine votează vecinul de deasupra.

  6. E misto ce spui tu aici dar este irealizabil. Nu ai cum sa schimbi ceva doar pe motivul ca in 89 au murit niste oameni. Acei oameni au cazut tocmai pentru ca Iliescu, Nastase si altii asteptau sa scape la banuti. Acum ar trebuii sa ii dai jos pe ei si sa vina altii….de asta spun ca este irealizabil. In alta ordine de idei nimeni, nici voi(echipa voastra) nu ati face ceva daca acum ar fi de facut ceva…motive pot gasi o gramada…si peste ceva ani, cand facultatea va fi terminata…te vei gandi sa ai un job, o casa, o masina si altele….In incheiere nu spun decat ca stiu ce vb pt ca viata reala e foarte diferita de cea prezentata in carti, este dura urata si foarte pragmatica…1+1=2 niciodata 3 in lumea de zi cu zi.

  7. AMN, s-ar putea să fie irealizabil. Nici nu mi-am propus aici să rezolv la propriu marile probleme ale naţiunii. Dacă reuşesc să conving prin acest articol măcar o persoană că binele general nu depinde atât de politicianul x sau y, cât de propria persoană şi că politicienii nu sunt decât un rezultat al voturilor noastre, poate că acea persoană va trece din categoria „ignoranţi” în categoria „cetăţeni”. Atunci aş considera că am făcut totuşi ceva ca să mă apropii de acel irealizabil. Totul începe de la un ideal. Diferenţa dintre realizabil şi realizabil e doar diferenţa dintre optimism şi pesimism. Realismul e doar o himeră. Eu am ales optimismul.
    Poate că atunci când voi înfrunta viaţa reală, dură aşa cum o consideră, voi trece de cealaltă parte. Sau poate nu. Deocamdată tot ce pot să fac e să scriu. Apropo, tu de ce parte a baricadei te afli? Optimist sau pesimist?

Lasă un răspuns către mariusic Anulează răspunsul